Andreea Raicu a recunoscut că în spatele zâmbetului larg pe care îl afişa se ascundea de fapt o mare tristeţe, scrie libertatea.ro. Deşi avea tot ce îşi dorea, aceasta se simţea foarte nefericită.
„10 decembrie 2009. Veneam acasă de la o gală (…), la ora 1 noaptea. Era o casă mare şi frumoasă pe care eu o construisem. Şi în acel moment am avut senzaţia că se dărâmă totul în jurul meu. Aveam o casă mare şi frumoasă, dar extrem de goală. M-am simţit extrem de singură şi de nefericită. Şi am început să pălâng. Mi-am dat seama că ceva era în neregulă în viaţa mea. Nu eram fericită, chiar dacă aveam tot ce îşi poate dori o fată.
Anul 2012 a fost cel mai rău din viaţa mea. Mama mea s-a îmbolnăvit grav, eu la fel. Am avut probleme la coloană. O lună nu m-am putut ridica din pat fără ajutor. Relaţia pe care o aveam de mulţi ani devenise toxică, iar pe plan profesional nu îmi mai plăcea nimic din ce făceam. Îmi petreceam cea mai mare parte a timpului plângând.
Era o diferenţă îmensă între ce arătam şi ceea ce simţeam. Pur şi simplu îmi doream să dispar. Durerea mă omora pe zi ce trece. M-am minţit timp de 30 de ani şi am trăit viaţa altora, nu a mea”, a povestit vedeta.
Citeşte şi Andreea Raicu nu va mai apărea la TV: „Am renunţat la lucrurile care nu mă definesc”