Angela Merkel, acuzată că expune Europa şantajului

‘Nu sunt împotriva discuțiilor cu Turcia, dar cred că există și pericolul de a deveni dependenți de Ankara’, a declarat Horst Seehofer, lider al CSU, partidul conservator bavarez aliat al partidului Angelei Merkel, CDU.

Membri ai SPD (Partidul Social-Democrat, partener de coaliție al CDU), ai stângii radicale și ai Verzilor și-au exprimat de asemenea preocuparea în acest sens.

Astfel, Cem Ozdemir, colider al Partidului ecologist german și fiu de imigranți turci, a declarat publicației Welt am Sonntag că acordul cu Ankara expune Europa riscului unui șantaj, estimând că Angela Merkel este responsabilă în mare măsură de această situație.

Sahra Wagenknecht, membră a partidului stângii radicale Die Linke (Stânga), a evocat de asemenea riscul unui ‘șantaj’, estimând că Erdogan ‘se simte net întărit în a încălca drepturile omului’.

Alte articole

Cât ar costa reintroducerea stagiului militar obligatoriu economia germană. Cel mai negru scenariu arată o sumă cât PIB-ul unei ţări mici

Cine sunt cei 100.000 de români care iau de la 1 iulie pensia mărită cu 10%

Citeşte şi Angela Merkel schimbă strategia: Cancelarul german cere ca Alternativa pentru Germania să nu mai fie demonizată

Pe de altă parte, costul primirii refugiaților în Germania în viitorii cinci ani va fi de aproape 100 de miliarde de euro, mai precis 93,6 miliarde până la sfârșitul anului 2020, potrivit unui document în lucru al Ministerului Finanțelor, citat de săptămânalul Der Spiegel, potrivit Agerpres.

Serviciile ministerului condus de Wolfgang Schauble au fost solicitate pentru un arbitraj financiar pentru că guvernul federal și cele ale landurilor nu se înțeleg cu privire la repartiția costurilor: regiunile se așteaptă la rezolvarea unei facturi de 21 de miliarde la sfârșitul acestui an și a uneia de până la 30 de miliarde de euro până în 2020.

Calculele ministerului amestecă măsurile de integrare și de cazare pentru refugiați, precum și costul sprijinului pentru țările din care provin persoanele care fug de război și de sărăcie. Atât la Munchen, cât și la Hamburg, guvernul federal este somat să-și asume jumătate din costuri, dar Berlinul a răspuns că plătește deja mult mai mult. Această dispută a izbucnit încă de la începutul valului de imigrare, iar cele două părți au convenit să o reglementeze până la sfârșitul lunii, o nouă reuniune de reconciliere fiind prevăzută pentru joi.

Citeşte şi Un cap de porc însoţit de un mesaj jignitor, găsit în faţa biroului Angelei Merkel

Din aproximativ 1,2 milion de persoane sosite anul trecut, guvernul german estimează că în țară au rămas circa 800.000. În documentul Ministerului Finanțelor, numărul migranților așteptați în Germania este presupus a fi cam 600.000 în acest an, 400.000 în anul viitor și câte 300.000 în fiecare an până în 2020.

Este dificil de știut dacă aceste estimări vor corespunde realității. Numărul refugiaților care sosesc în Europa este net în scădere: circa o sută ajung zilnic în insulele grecești față de 2.000 în februarie, iar numărul persoanelor înregistrate în Germania a scăzut sub pragul de 20.000 în martie, față de 250.000 în lunile cele mai critice ale crizei.

În plus, o anchetă de mai multe luni — efectuată de Die Zeit și publicată săptămâna trecută — demonstrează că comunitățile locale — prinse între hârțogăraia administrativă și improvizație — nu știu cât cheltuiesc exact pentru fiecare refugiat primit.

Una dintre certitudini este însă că primirea migranților nu a încărcat prea mult finanțele germane. Wolfgang Scahuble prevede un buget echilibrat pentru acest an și pentru următorul.