Angela Merkel, despre marile probleme ale Europei. „N-am oferit dovezi că sistemul liberal e pe cale să câştige. Asta mă îngrijorează”

Germania a preluat preşedinţia Consiliului Europei are loc în timpul unei crize fără precedent. Există multă presiune, pentru că, în aceste condiţii, se aşteaptă de la Germania să rezolve problemele. Simţiţi o presiune suplimentară?

Prima mea președinție de Consiliu a fost în 2007, în calitate de cancelar. Tratatul constituțional european tocmai fusese respins în Franța și Țările de Jos și ne-am propus sarcina de a contura un nou tratat. Am reușit. Apoi a apărut criza financiară internațională, turbulențele din euro și problema refugiaților. Vremuri dificile au fost mereu, nu e nimic nou. Și din nou, s-a demonstrat că Europa nu este încă suficient de rezistentă la crize. În criza euro, ne-au lipsit instrumentele pentru un răspuns adecvat. Criza refugiaților, din 2015, a evidențiat deficiențele sistemului de azil din UE. Acum, pandemia de coronavirus ne pune în faţa unei provocări fără precedent. Ne-a lovit pe toți, fără discriminare. Pe de o parte, ne-a îndepărtat de o perioadă de dezvoltare economică pozitivă, în toatĂ Uniunea Europeană. Pe de altă parte, pandemia a coincis cu cele două mari fenomene perturbatoare ale timpului nostru, schimbările climatice și revoluția digitală, care ne schimbă viața și economiile, indiferent dacă virusul ne-ar fi lovit sau nu. Mă concentrez foarte mult pe toate acestea.

Având în vedere numărul mare de crize, se pune problema supraviețuirii UE?

În loc să ne punem prea des întrebarea asta existențială, ar trebui să ne ocupăm de treburile de zi cu zi. Interesul comun al statelor membre este să mențină o piață internă europeană puternică și să rămână uniți pe scena mondială. Într-o situație atât de extraordinară, mă bazez pe statele membre care au un mare interes pentru lucrurile care ne unesc.

Alte articole

Scandal! Cetățenii Germaniei plătesc serviciile de cosmetică ale liderilor politici, inclusiv pentru cei pensionați. Factura Angelei Merkel, „daună totală”

Angela Merkel, mărturisiri depre relația cu Rusia și Putin: „Războiul Rece nu s-a încheiat niciodată. Ar fi trebuit să reacționăm mai rapid la agresivitatea Rusiei!”

Criza nu a lovit doar Europa; întreaga lume luptă împotriva pandemiei, precum și a demonilor politici.

Exact, și este adevărat că tonul discursului internațional este abrupt în acest moment. După criza financiară din 2008, multilateralismul a fost la ordinea zilei. Asta a fost momentul în care G20 a început întâlnirea la nivelul șefilor de stat sau de guvern, iar țările au dat un răspuns unificat. Nu este cazul astăzi. În aceste zile, trebuie să facem tot ce putem pentru a ne prăbuși în protecționism. Dacă Europa vrea să fie ascultată, atunci trebuie să dea un exemplu bun. Mă bazez pe asta – deși nu am nicio iluzie cu privire la cât de dificile vor fi negocierile.

Propunerea dvs. pentru un fond de recuperare a fost o concesie majoră pentru țările din sud. La ce eforturi de reformă vă așteptați în schimb?

Nu mi se pare util să vorbesc despre țările din nord, țările din sud și europenii din estul continentului. Asta înseamnă să vezi lucrurile în alb și negru. Mă aștept ca fiecare dintre noi să ne punem mereu în locul celuilalt și să analizăm problemele din punctul de vedere al celuilalt.

Citeşte şi Grecia anunţă noi măsuri pentru a proteja locurile de muncă şi economia

Grupul cunoscut drept „frugal four” urmărește o abordare defensivă. De ce a părăsit Germania tabăra prudentă?

Pentru Italia și Spania, de exemplu, pandemia de coronavirus semnifică o povară imensă în ceea ce privește condițiile economice, medicale și, desigur – din cauza numeroaselor vieți pierdute – din punct de vedere emoțional. În aceste condiții, este corect ca Germania să se gândească nu doar la sine, ci să fie pregătită să se implice într-un act extraordinar de solidaritate. În acel spirit, președintele francez Emmanuel Macron și cu mine am făcut propunerea noastră.

Acceptarea unor niveluri mai ridicate ale datoriei reprezintă un viraj de 360 de grade pentru Germania. Ce s-a întâmplat cu cancelarul şi cu ideile sale de a fi prudent, precaut, de a ţine punga strânsă?

Într-o criză de această amploare, fiecare dintre noi este de așteptat să facă ceea ce trebuie făcut. Ceea ce trebuie făcut în acest caz este ceva extraordinar. Germania a avut un raport scăzut al datoriilor și își poate permite, în această situație extraordinară, să-și asume încă o datorie. De asemenea, este foarte important pentru noi să menținem programul în limitele tratatelor europene. Am găsit o modalitate de a face asta. Și toate acestea sunt în interesul nostru, desigur. Este în interesul Germaniei de a avea o piață internă puternică și de a face ca Uniunea Europeană să apropie ţările, nu să le despartă. Ca întotdeauna, ceea ce este bine pentru Europa este bine pentru noi.

Marile provocări ale Europei actuale

Credeți că Nadia Calviño [ministrul Economiei din Spania] ar face un bun președinte al Eurogrupului?

În acest moment, miniștrii finanțelor discută despre asta. Nu este un secret faptul că există sprijin pentru candidatura Nadiei Calviño în guvernul german. Dar decizia finală revine Eurogrupului. Sunt întotdeauna mulțumită când femeile primesc roluri politice de lider, iar Eurogrupul nu a fost niciodată condus de o femeie. Dar nu a fost decizia mea. Aceasta este decizia Eurogrupului.

Ar trebui Italia să folosească ce are de oferit mecanismul european de stabilitate?

Aceasta este decizia luată de Italia. Am creat aceste instrumente prin intermediul BEI [Banca Europeană de Investiții]: MES cu liniile sale de credit de precauție și schema de lucru Sure pe termen scurt. Oricine se poate folosi de ele. Nu le-am făcut disponibile să rămână neutilizate.

Sunteți ultimul șef de guvern rămas în funcţie, din generația 1989. Ați experimentat blocul estic și unificarea europeană. Acum, nu pare că Europa tinde derapeze, în ciuda eforturilor legate de pandemie? Mai pot șefii de guvern mai tineri să găsească un limbaj comun?

Primul ministru al Ungariei, Viktor Orbán, era deja activ din punct de vedere politic în 1989. Pe atunci, ordinea liberală democratică a triumfat inițial asupra dictaturii socialismului și a comunismului. Dar asta era doar o parte din realitate. Conflictele au izbucnit în vestul Balcanilor și mai târziu în lumea islamică. China a crescut şi a devenit o putere economică majoră. Într-adevăr, exemplul Chinei arată că chiar și un stat nedemocratic poate avea succes economic, ceea ce reprezintă o provocare majoră pentru democrațiile noastre liberale. Apoi a apărut provocarea terorismului islamic, în special atacul asupra Statelor Unite, din 11 septembrie 2001. La aceasta se adaugă dezamăgirea care a urmat primăverii arabe. Pe scurt, încă nu am reușit să oferim dovezi absolute că sistemul liberal este pe cale să câștige. Asta mă îngrijorează.

Oare Europa nu a profitat de avantajele revoluției sale?

Da și nu. Pe de o parte, ne-am bucurat de o poveste de succes incredibilă în 1989, dar în euforia noastră nu am reușit să realizăm pe deplin ce traume pe termen lung au lăsat dictaturile, în cei 40 de ani de la cel de-al Doilea Război Mondial. După socialismul naționalist și Al Doilea Război Mondial, multe țări din estul Europei au trecut direct într-o a doua perioadă de dictatură. Țările din blocul estic au avut doar câțiva ani pentru a-și dezvolta propriile identități naționale. Așa că abia mai târziu au fost supuse unor procese care au făcut parte din viața normală în țările occidentale.