Modificarea legilor din domeniul ordinii publice – Legea 61/1991 (a ordinii şi liniştii publice), Legea 218/2002 (a poliţiei) şi OUG 104/2001 (a poliţiei de frontieră) – se află în dezbatere pe site-ul ministerului.
APADOR-CH este de părere că, „pe alocuri”, modificările de natură să încalce drepturi şi libertăţi sau permit, prin ambiguitatea lor, abuzuri pe care organele de ordine ar putea să le facă la adresa cetăţeanului.
Asociaţia face referire, în anunţul publicat pe site-ul său, la propunerea de incriminare şi pedepsire cu închisoare de la 3 luni la un an pentru fapta de a „întrebuinţa cuvinte, expresii, gesturi jignitoare sau obscene” la adresa organelor de ordine.
„Este atât de largă şi de vagă încât orice gest sau cuvânt dezagreat de un poliţist poate fi calificat drept comportament infracţional (infracţiunea de ultraj)”, este părerea reprezentaţilor APADOR-CH referitor la proteste.
„Reţinerea administrativă” este un alt punct pe care APADOR-CH îl contestă. „Textul de lege propus nu prevede nicio limitare în timp a duratei reţinerii administrative, nici procedura dispunerii ei şi nici care sunt drepturile şi garanţiile persoanei reţinute administrativ. O astfel de reglementare, în mod vădit lacunară, nu poate fi folosită ca temei pentru privarea de libertate a unei persoane, ca atare APADOR-CH a cerut eliminarea acestei propuneri din Legea 218/2002”.
APADOR-CH cere definirea noţiunilor „vagi” precum „poziţie inofensivă” pe care o persoană care face obiectul cercetării poliţieneşti ar trebui să o adopte. „În caz contrar, fiecare poliţist va avea libertatea de a-şi imagina cum doreşte această «poziţie inofensivă», chiar şi pe burtă cu mâinile la spate”.
Asociaţia propune definirea mai clară a unor noţiuni introduse suplimentar în Legea poliţiei, ce vizează fotografierea, amprentarea şi controlul corporal sau al bagajelor.
Asociaţia Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki consideră că „poliţistul trebuie să beneficieze de o protecţie reală, efectivă şi de mijloace adecvate, inclusiv de natură legislativă, atunci când îşi exercită, în mod corect, atribuţiile legale. În acelaşi timp, exercitarea abuzivă a funcţiei nu numai că nu trebuie acceptată, ci trebuie prevenită şi, dacă s-a produs, sancţionată sever. De aceea, orice reglementare, chiar bine intenţionată, în acest domeniu, nu trebuie să creeze, prin ambiguitate/neclaritate sau disproporţionalitate, premisele pentru exercitarea abuzivă a funcţiei”.