„Constatăm azi că apare o medicină defensivă, bazată pe protocoale de diagnostic, pe ghiduri terapeutice, nu atât în interesul pacientului, cât pentru siguranța juridică a medicului. Fiecare medic, în spiritul acestei medicini defensive, este tentat să producă toate mijloacele tehnice obiectivate prin documente, înscrisuri, cu care să justifice un diagnostic și alegerea unei terapii. (…) (Medicina defensivă, n.r.) induce costuri și duce — de spaimă — la frânarea progresului medicinei. În felul acesta, nimeni nu va mai face nimic din ce nu s-a făcut până acum”, a spus dr. Gheorghe Borcean, potrivit Agerpres.
Borcean a menționat că în calitate de coordonator al departamentului de jurisdicție profesională, de-a lungul ultimilor zece ani, a constatat că oamenii îi acuză în general pe medici de faptul că nu au făcut analizele necesare.
„Chiar medicii înșiși se apără prin aceea că au făcut toate analizele. Puțini se apără cu aceea că au făcut consultul și că în foaia de observație clinică au înscris semnele clinice ale abdomenului acut chirurgical sau au notat frecvența respirației. (…) Acelea sunt date obiective, nu doar rezultatul RMN-ului, care poate fi interpretat și așa, și așa, în funcție de cel care citește RMN-ul. (…) Medicina aceasta defensivă aduce costuri mari. (…) Dovada maximă a diligenței unui medic este consultul, acolo arată medicul că a fost cel mai diligent, când a mai chemat un coleg. (…) Aceea dă valoare actului medical, dă calitate, când doi-trei văd pacientul și spun că e așa sau altfel, nu când se fac patru analize”, a mai spus el.
Președintele Colegiului Medicilor a subliniat că medicina trebuie făcută „după nevoie, nu după buget”, deoarece medicina „după buget” înseamnă marketing iar sănătatea nu este un produs vandabil.
„Există o piață de servicii medicale, cum se vorbește astăzi. Piața impune două noțiuni: cererea și oferta. Nu există cerere de sânge, de moarte și de suferință, ca tu să poți să vii cu oferte de servicii. Există boală și sănătate. Noi am lucrat într-un spirit clar, de ani de zile, așa am învățat și așa îi învățăm pe colegii noștri mai tineri (…) după principiile: necesar și suficient în tratamente, fără să scoatem din mintea noastră (…) și latura economică”, a adăugat el.
Gheorghe Borcean a subliniat și importanța libertății de alegere a terapiei de către pacient.
„Astăzi, în România, cine mai alege terapiile? Le alege Casa Națională, prin pachetele de servicii pe care le-a pus în practică, le alege pacientul prin dreptul său de a alege? (…) Le alege ministerul prin miile de acte normative subsecvente Legii 95/2006 sau la alege medicul în temeiul perceptelor profesionale și al cunoștințelor? (…) Se vede, astăzi, la noi, că Ministerul Sănătății a ajuns instanța finală în sănătate, acolo se spune și ce terapii se folosesc, și ghiduri, și protocoale, acolo se dau toate liniile directoare de terapie”, a arătat el.
Borcean a adăugat că odinioară valoarea științifică a unei terapii era dată de anumite școli de medicină, dar că în timp, medicina a încercat să scape „de sub influența maestrului și a școlii”, ceea ce a dus la apariția „evidence based medicine”.
„Medicina bazată pe evidențe face statistică și spune că din 1.500 de pacienți cu o anumită boală, 1.289 au răspuns pozitiv la tratamentul cu medicamentul cutare. Foarte bine (…). Dar ceilalți peste 200 nu sunt oameni, nu sunt pacienții noștri? Ei nu trebuie să primească terapia adecvată lor? Nu este cu fiabilitate sută la sută medicina bazată pe evidențe și atunci se naște încetișor (…) medicina centrată pe pacient”, a mai spus el.