Unul dintre primii oameni de ştiinţă care au speculat pe tema utilităţii apendicelui a fost Charles Darwin. În acea perioadă, apendicele fusese identificat doar în rândul oamenilor şi al altor primate din familia Hominidae, iar Darwin credea că acest organ era o rămăşiţă din vremea în care strămoşii acestora consumau frunze, scrie ziaruldeiasi.ro.
Alimentaţia bazată pe plante solicita un cecum de mari dimensiuni, acest segment al intestinului gros găzduind bacteriile necesare pentru a descompune ţesuturile vegetale. Ulterior, credea Darwin, strămoşii primatelor au început să consume în mare parte fructe, care erau mai uşor de digerat. Nu mai aveau nevoie de un cecum de mari dimensiuni, astfel că acesta a început să se micşoreze în timp, iar astăzi cecumul oamenilor este mic.
Citeşte şi MIT sau ADEVĂR: Cojile de seminţe pot conduce la APENDICITĂ? Vezi explicaţia specialistului
Darwin credea că apendicele, care se găseşte imediat lângă cecum, era de fapt o fostă componentă a cecumului care s-a deformat pe măsură ce acesta se micşora. Din acest motiv, părintele „teoriei selecţiei naturale” credea că apendicele nu are nicio utilitate.
În ultimii ani, însă, apendicele a fost reabilitat de oamenii de ştiinţă, mai multe cercetări sugerând că acesta nu este nici pe departe un organ fără funcţie. Oamenii de ştiinţă de la Duke University Medical Center au lansat ipoteza că bacteriile benefice din apendice pot rezista unui caz sever de diaree ce duce la golirea completă a intestinelor. Astfel, bacteriile pot ieşi ulterior din apendice pentru a repopula intestinele.
Un lucru foarte interesant este că în apendice există celule din sistemul imunitar. Cercetătorii de la Duke cred că acestea celule sunt prezente pentru a proteja bacteriile benefice, nu pentru a le contracara.
Citeşte şi Trebuie să citeşti asta!!! Vezi ce se întâmplă cu mâinile tale când nu te speli