Ariel Sharon, fost prim-ministru israelian şi unul dintre fondatorii statului israelian avea 85 de ani. Vestea morţii sale a fost anunţată de surse din cadrul familiei, citate de postul de radio al armatei israeliene. Sharon s-a stins din viaţă în Clinica Chaim Sheba din Tel Hashomer, în apropiere de Tel Aviv.
Starea de sănătate a lui Ariel Sharon, care nu și-a recăpătat cunoștința după atacul cerebral suferit pe 4 ianuarie 2006, s-a deteriorat progresiv și s-a înrăutățit în ultimele ore.
Mai multe persoane publice din Israel i-au adus un omagiu fostului premier, numit ‘buldozerul’. ‘Dragul meu prieten Arik (diminutiv de la Ariel — n.r.) a pierdut astăzi ultima lui bătălie’, a spus președintele Shimon Peres într-un comunicat. ‘Arik a fost un soldat curajos și un lider îndrăzneț care își iubea poporul și pe care poporul îl iubea. A fost unul dintre cei mai mari protectori ai Israelului și unul din cei mai importanți constructori ai lui’, a adăugat Peres, subliniind că ‘nu îi era teamă de nimic’.
„Statul Israel se înclină în fața dispariției fostului prim-ministru Ariel Sharon’, a declarat într-un comunicat actualul premier Benjamin Netanyahu, exprimându-și tristețea profundă. Memoria fostului premier va rămâne pentru totdeauna în inima națiunii a mai afirmat el, potrivit France Presse.
„Ariel Sharon a fost un criminal, responsabil de asasinarea lui Arafat, și speram să fie judecat de Curtea Penală Internațională (CPI) drept criminal de război”, a declarat pentru AFP Jibril Rajub, unul din liderii Fatah, mișcarea liderului istoric palestinian. Până la moartea, în 2004, a lui Yasser Arafat, asediat de tancuri israeliene din decembrie 2001, Sharon l-a amenințat mereu pe liderul palestinian. Așa au apărut suspiciuni de otrăvire a lui Arafat, pe care Israelul le-a negat.
Un purtător de cuvânt al Hamas, la putere în Gaza, Sami Abu Zuhri, a scris într-un comunicat că moartea lui Sharon este ‘un exemplu pentru toți tiranii’. ‘Poporul nostru trăiește un moment istoric odată cu dispariția acestui criminal cu mâinile pline de sângele palestinienilor și conducătorilor lor’, a spus purtătorul de cuvânt al mișcării islamiste, al cărei fondator, șeicul Ahmad Yassin, a fost asasinat în 2004 de armata israeliană, la ordinul lui Sharon.
Ariel Sharon, cel de-al 11-lea prim-ministru al Israelului, a încetat din viaţă avându-i alături pe fiii săi, Omri şi Gilad, care i-au fost alături de când starea lui s-a înrăutăţit la 1 ianuarie.
Guvernul va organiza funeralii de stat, la care vor fi aşteptaţi actuali şi foşti lideri din întreaga lume. Trupul lui Sharon va fi depus la Knesset, înainte de înmormântarea ce va avea loc la ferma sa Negev, alături de soţia sa, Lily, care a murit în anul 2000.
În cei 85 de ani de viaţă, Ariel Sharon a iubit nebuneşte două surori românce, cu care a avut trei copii. Prima care i-a devenit soţie a fost Margareta Zimmermann, o braşoveancă plecată cu părinţii şi cu sora sa, Rozalia, în Israel. Asistentă medicală, Margali, cum o alinta Ariel Sharon, i-a devenit soţie şi i-a dăruit un fiu, Gur, însă avea să se stingă din viaţă într-un teribil accident rutier, chiar înainte de a împlini 32 de ani.
Conform tradiţiei iudaice, sora ei mai mică, Rozalia, sau Lily, a fost cea care a îngrijit în continuare de Gur şi de Ariel Sharon, iar în scurt timp relaţia dintre cei doi cumnaţi a evoluat. Astfel, la un an de la moarta Margaretei, Rozalia Zimmermann şi Ariel Sharon s-au căsătorit şi au mai avut împreună încă doi copii.
Starea fostului premier israelian Ariel Sharon s-a înrăutăţit încă de pe 1 ianuarie şi s-a deteriorat progresiv
Deşi era menţinut în viaţă de aparate, familia sa afirma că uneori reuşea să-şi deschidă ochii şi să mişte degetele.
La începutul acestui an, surse medicale anunţat faptul că starea medicală a fostului premier israelian s-a deteriorat semnificativ, iar mai multe organe vitale nu mai funcţionau normal.
Ariel Sharon, născut în 1928, s-a ilustrat militar în cursul războaielor israelo-arabe: Războiul arabo-israelian din 1948-1949, Războiul Suezului din 1956, Războiul de Șase Zile din 1967, precum și în Războiul de Iom Kipur din 1973.
În perioada 1969-1973, generalul Ariel Șaron a fost comandant al Armatei de Sud a Israelului.
Politic, și-a început cariera în calitate de co-fondator al partidului de centru-dreapta Likud, apoi a ocupat mai multe posturi ministeriale, printre care Ministerul Apărării, în timpul încheierii Tratatului de pace israelo-egiptean și în timpul intervenției militare israeliene în Liban din 1982.
A fost cel de-al 11-lea prim-ministru al Israelului între anii 2001-2006, fondator al micului partid „Shlomtzion”, apoi al partidului de centru-dreapta Likud și apoi al partidului de centru Kadima, ministru al apărării (1981-1983), ministru de externe (1998-1999), ministru al agriculturii, al comerțului și industriei etc.
Înainte de intrarea în viața politică, s-a distins ca militar, ca unul din comandanții brigăzii de parașutiști, fondator al unității de comando 101 și ca general-maior, comandant al trupelor frontului de sud.