Până în urmă cu câteva decenii tatuajele erau semne distinctive pe care şi le făceau clienţii puşcăriilor. Unii îşi mai amintesc poate de sirenele de pe braţul puşcăriaşilor români sau inima săgetată deasupra căruia stătea scris RODICA, AURICA sau ce nume avea iubita deţinutului.
Exemple similare întâlnim şi în alte colţuri ale lumii, iar polonezii întemniţaţi la sfârşitul secolului al XIX-lea s-au dovedit extrem de creativi. Ele i-au surprins chiar şi pe conducătorii închisorii, astfel că au prelevat de la deţinuţii decedaţi tatuajele cu tot cu piele, pentru a identifica eventuale conexiuni între condamnaţi.
Astăzi probele sunt opere de artă, iar fotograful Katarzyna Mirczak le-a descoperit la Departamentul de Medicină Legală al Universităţii Jagiellonia, din Cracovia.
De remarcat că le era interzis prizonierilor polonezi să se tatueze, dar ei încălcau regulile şi foloseau agrafe, ace, fire, lame de ras și bucăți de sticlă pentru a face puncție pe pielea lor. Culori le obţineau ajutorul prafului de cărbune, cauciuc ars, plută, cerneală, acuarele și creioane colorate. Pigmenții erau apoi amestecaţi cu apă, urină, săpun, cremă sau grăsime.