Lumea artistică autohtonă este atât de colorată şi de diversă, dată fiind multitudinea de forme pe care le ia arta, încât este foarte greu să radiografiezi nişte oameni pe care talentul îi face rezervaţi şi capricioşi. În ultimele două decenii, însă, artiştii au întruchipat perfect tranziţia din România. Au intrat în procesul adaptării, al definirii sau al reinventării.
Odată cu generaţiile de artişti s-au schimbat şi generaţiile de public. Cei foarte tineri abia află de Toma Caragiu, dar se raportează acum la Ana Maria Marinca, deţinătoarea unui BAFTA. Poate că generaţiile foarte tinere nu şi-o amintesc pe Maia Morgenstern în Trilogia Antică a lui Andrei Şerban, dar au văzut-o în filmul lui Mel Gibson sau într-un clip al fomaţiei Simplu.
Poate succesele internaţionale ale teatrului românesc nu mai spun mare lucru generaţiei facebook, dar aceasta ştie că de curând Washington Post a scris despre Dragoş Bucur numindu-l „un actor excepţional”.
Pentru că artiştii de consum performează deseori la televizor, ne-am obişnuit să-i apreciem excesiv sau să strâmbăm superior din nas. Un lucru însă este clar : există artişti români care obţin succese şi premii în ţări ce şi-au făcut un renume din a huli România.
Acolo unde frunza brandului de ţară nu va reuşi, vor reuşi cu siguranţă noile generaţii de creatori care branduiesc România.