Asasinate care au zguduit lumea: Alexander Litvinenko, spionul otrăvit cu poloniu

Povestea lui Alexander Litvinenko pare desprinsă din filmele cu James Bond. Un fost agent al KGB-ului se întoarce împotriva Kremlinului şi fuge din Mosova. Ajunge la Londra şi continuă atacurile din exil, până când este otrăvit cu un izotop radioactiv foarte rar şi moare încet şi în chinuri groaznice.

Născut în Voronezh, în sud vestul Rusiei, el abandonează şcoala pentru a se înrola în armată, unde ajunge locotenent-colonel. Apoi, în 1988, în perioada de agonie a Uniunii Sovietice, intră în serviciul securitate KGB. 

În 1991, după destrămarea KGB-ului, el lucrează pentru urmaşul serviciului de informaţii, serviciul federal de securitate (FSB), luptând împotriva terorismului şi a crimei organizate, operând în unele cazuri şi în Cecenia. În 1997 este mutat la una dintre cele mai secrete divizii ale serviciului, o unitate numită URPO, ce investiga „crima organizată”.

Devine protejatul cunoscutului om de afaceri Boris Berezovski, după ce investighează o tentativă de asasinare pusă la cale împotriva acestuia.

În 1998 Litvinenko organizează o conferinţă de presă în care susţine că în urmă cu un an a primit ordin să-l ucidă pe Berezovski, pe atunci şef adjunct al consiliului de securitate rusesc. El a refuzat să execute ordinul iar superiorii săi au reacţionat extrem de violent.

Litvinenko a primit pedeapsa cu închisoarea pentru dezvăluirile făcute, şi a fost încarcerat de două ori, între anii 1999-2000. Un al treilea proces a început împotriva lui în 2000, dar Litvinenko a părăsit în secret Rusia şi a ajuns cu soţia sa Marina în Londra, unde i-a fost acordat azil politic.

În Marea Britanie s-a reîntâlnit cu Berezovski. A scris două cărţi îm acest timp, „The FSB Blows up Russia (2001)” şi „The Criminal Group from the Lubyanka (2002)” în care face mai multe dezvăluiri compromiţătoare despre FSB.

Înainte de moarte, el investiga asasinarea Annei Politkovskaia din Moscova, o jurnalistă de investigaţii foarte incomodă pentru liderii de la Kremlin.

Marina Litvinenko, soţia sa, era cu el în noaptea când i s-a făcut rău pentru prima dată. Cei doi se pregăteau să sărbătorească faptul că tocmai au devenit cetăţeni britanici.

Într-un documentar pentru CBS Marina Litvinenko povesteşte că „Am observat primele semne chiar înainte de miezul nopţii, puţin după ora 11. A început ca o boală obişnuită. Mi-a zis ‘Marina, nu mă simt prea bine'”. Ea a crezut că nu este nimic grav, deşi i se părea neobişnuit, pentru că soţul ei „nu se îmbolnăvea niciodată”. 

La câteva zile după acele prime semne de boală, Litvinenko este spitalizat. Iniţial doctorii cred că are o problemă intestinală, un virus. Dar în a doua săptămână în spital Marina îşi dă seama că ceva grav se întâmplă cu soţul ei, căruia îi spunea „Sasha”. 

„Sasha a început să se simtă foarte rău. Pielea lui a devenit foarte palidă. Când am ajuns luni la el, nu putea să îşi deschidă gura deloc. A fost înspăimântător”, a povesitit Marina. Şi a devenit din ce în ce mai rău. Părul i-a picat complet. Doctorii şi-au dat seama că a fost otrăvit, dar nu ştiau cu ce. Tot ce au putut face a fost să sigileze camera şi să încerce să îl protejeze. Eforturile au fost însă în zadar, pentru că otrava îl ucidea pe interior.

Poliţia crede că otrava i-a fost administrată pe 1 noiembrie 2006, când acesta s-ar fi întâlnit cu cel puţin patru oameni.

Unul dintre ei a fost Mario Scaramella, un agent de investigaţii italian cu care s-a întâlnit la un restaurant japonez. Se pare că Litvinenko ar fi primit de la el documente legate de moartea jurnalistei Anna Politkovskaia.

Litvinenko a mâncat o porţie de sushi. Mario Scaramella nu a mâncat nimic. Mario Scaramella l-ar fi avertizat pe Litvinenko că sunt amândoi pe lista neagră a Kremlinului.

După prânz, Litvinenko s-a întâlnit la un hotel din districtul Mayfair cu doi foşti agenţi de securitate ruşi, Dmitri Kovtun şi Andrei Lugovoi, pentru a discuta o „propunere de afacere”.

Litvinenko a băut doar o ceaşcă de ceai, care cel mai probabil i-a furnizat doza letală de otravă.

Dmitri Kovtun şi Andrei Lugovoi au negat orice fel de implicare în moartea lui Litvinenko, deşi o notă informativă a SUA arată că Dmitri Kovtun a lăsat urme de poloniu în casa şi maşina pe care le-a folosit în Hamburg.

La câteva ore după întâlnirea de pe 1 noiembrie Litvinenko se plânge că se simte rău şi vomită toată noaptea. După trei zile se internează la spitalul Barnet General. Pe 17 noiembrie Litvinenko este transferat la spitalul University College, pentru că starea lui se înrăutăţea. Camera de spital a fost păzită de poliţie.

În noaptea de 22 noimebrie, în timp ce Marina se pregătea să părăsească spitalul, Litvinenko îi zice „Marina, te iubesc foarte mult”. Acestea au fost ultimele sale cuvinte adresate soţiei. Litvinenko a murit în noaptea de 23 noiembrie.

Atunci au descoperit şi doctorii ce l-a ucis – un izotop radioactiv destul de rar numit poloniu 210. Fără gust, fără miros şi extrem de letal. O doză foarte mică este suficientă pentru a provoca moartea. Urme de poloniu au fost găsite la restaurantul japonez, la hotel, şi în multe alte locuri, de la avioane la stadionul de fotbal. 14 persoane au fost testate pozitiv cu urme de poloniu în urma otrăvirii lui Litvinenko.

Pe 7 decembrie 2006 Alexander Litvinenko este înmormântat la cimitirul Highgate din Londra într-un coşciug de plumb.

Prietenul lui Litvinenko, Alex Goldfarb, a citit ultimele cuvinte pe care i le-a spus acesta înainte să moară, în faţa spitalului unde a murit fostul spion.

Litvinenko îl acuza pe preşedintele Vladimir Putin că a fost implicat in asasinarea sa şi spune că ucigaşul a fost „barbar şi fără milă”. Proteste peste tot în lume „vor reverbera domnule Putin în urechile tale pentru tot restul vieţii”, ar mai fi spus acesta.

Prietenul său, Andrei Nekrasov, a dezvăluit că ultimele cuvinte ale lui Litvinenko, înainte să îşi piardă cunoştinţa, au fost „Nenorociţii m-au omorât pe mine, dar nu vor putea să omoare pe toată lumea”.

Nu a fost găsit niciun vinovat pentru moartea lui Litvinenko, deşi Marea Britanie a cerut în repetate rânduri extrădarea lui Andrei Lugovoi din Rusia pentru a putea fi supus unei investigaţii.

Vladimir Putin a declarat la o conferinţă de presă că moartea lui Litvinenko este o tragedie, dar că nu există „dovezi clare” că a fost o moarte violentă, şi că acuzaţiile împotriva lui sunt absurde.