Numele „mahatma” înseamnă „suflet măreţ”. Mahatma Gandhi a contribuit la dobândirea pacifistă a independenţei Indiei de conducerea britanică în 1947, cu un an înainte să moară.
Ascensiunea lui Gandhi
Gandhi, pe numele adevărat, Mohandas Karamchand Gandhi, s-a născut pe 2 octombrie 1869 într-o familie de negustori. La vârsta de 19 ani el s-a rupt de tradiţia castelor din India şi a plecat în Anglia pentru a studia dreptul. A suferit foarte mult din cauză că a fost marginalizat de colegi pentru că era indian.
La universitate a citit celebra „Nesupunerea Civilă” a lui Henry David Thoreau, de unde şi-a extras majoritatea principiilor pacifiste.
S-a întors în India în 1891. Doi ani mai târziu a plecat din nou, de data aceasta în America de Sud, unde a rămas 20 de ani. A fost primul avocat „de culoare” admis în baroul Africii de Sud.
Revoltat din cauza rasismului îndreptat împotriva indienilor, a fondat Congresul Natal Indian pentru a milita pentru drepturile indienilor în 1984. Acolo a dezvoltat ideile sale despre protestele paşnice. În 1906, a anunţat că se va duce la închisoare sau chiar va muri înainte sa se supună oricărei legi îndreptate împotriva asiaticilor.
Mii de indieni i s-au alăturat în campania pentru nesupunere civilă şi a fost închis de două ori în Africa de Sud.
S-a întors în India în 1914 şi a început o campanie pentru independenţă şi reconcilierea tuturor crediţelor şi confesiunilor religioase.
După o campanie în care a încercat să boicoteze guvernul şi sistemul judiciar britanic, Gandhi a fost închis între anii 1922 şi 1924.
În 1930 începe o campanie de rezistență. El dorea eliminarea impozitului pe sare și boicotarea textilelor provenite din Marea Britanie. Este închis din nou de autorităţile britanice şi protestează în închisoare cu lungi perioade în care face greva foamei.
La începutul celui de-al doilea război mondial, Gandhi a îndemnat populația să nu susțină Marea Britanie, dacă aceasta nu garantează independența Indiei. A fost arestat împreună cu alți 60.000 de protestatari şi a stat doi ani în închisoare.
Gandhi obține retragerea britanică și independența Indiei la 15 august 1947, datorită susţinerii masive din partea populaţiei indiene.
Triumful acesta a fost umbrit pentru Gandhi de ruperea violentă a ţării în India şi Pakistan. Aproape un milion de oameni au murit în urma revoltelor ce au urmat separării celor două state. El s-a pronunţat întotdeauna împotriva separării teritoriale.
Când a văzut magnitudinea violenţelor care au erupt după separarea statelor, Gandhi a recurs din nou la greva foamei, spunând că nu se va opri până când violenţele nu încetează şi India returnează datoria de 550 de milioane de rupii (40 de milioane de lire) Pakistanului.
Dar eforturile sale de a împăca hinduşii cu musulmanii i-au adus într-un final moartea. A fost asasinat de un hindus ca şi el, pe nume Nathuram Godse, care credea că acesta a trădat cauza hindusă.
Mahatma Gandhi, în vârstă de 78 de ani pe atunci, se îndrepta spre o ceremonie religioasă când a fost împuşcat de trei ori în piept pe 30 ianuarie 1948. Ultimele sale cuvinte ar fi fost „Hey Raam” (O, Dumnezeule!).
India a declarat 13 zile de doliu pentru Gandhi.
Bărbatul care l-a asasinat pe Gandhi, pe nume Nathuram Godse, a tras un al patrulea glonţ, pentru a se sinucide, dar una dintre gărzile care se afla în apropiere i-a smuls pistolul din mână. Mulţimea înfuriată l-a atacat pe asasin, dar acesta a fost salvat de la linşaj de poliţie.
Nathuram Godse credea că Gandhi era responsabil pentru şubrezirea Indiei pentru că a insistat să se plătească datoria de 550 de milioane de rupii către Pakistan.
După un proces care a durat un an, Godse a fost găsit vinovat şi a fost condamnat la moarte. Pe 15 noiembrie 1949, Nathuram Godse a fost spânzurat.