Bundy, Gacy, Manson sunt numai câteva nume ale victimelor Janei Toppan, asistenta irlandeză care a ucis cu sânge rece peste o sută de pacienţi.
Născută în Massachusetts, în 1857, Jane Toppan era cunoscută ca fiind „Drăguţa Jane”. A urmat la Cambridge şcoala de asistente medicale şi apoi şi-a făcut propia ei afacere medicală, în Boston, lucrând pentru unele dintre cele mai înstărite familii de acolo.
Într-o bună zi, o întreagă familie pe care o avea în grijă a murit, membru cu membru, la interval de câteva săptămâni. Cu această ocazie s-a aflat că persoanele pe care Jana le îngrijise fuseseră ucise chiar de ea. S-a bănuit atunci că ar fi făcut injecţii cu morfină şi atropină unui număr de cel puţin 31 de pacienţi din spital şi se crede că, de-a lungul carierei sale de 20 de ani, ar fi ucis cel puţin 70 de pacienţi.
Când crimele ei au fost descoperite, ea le-a mărturisit anchetatorilor că şi-a dorit să ucidă oameni. A fost interogată în amănunt. A fost examinată de psihiatri, iar aceştia au ajuns la concluzia că femeia era bolnavă mintal, scrie irishcentral.com.
Ulterior a fost recunoscută ca fiind cea mai mare criminală a timpurilor moderne care şi-a ucis victimele cu otravă. A fost consemnată pentru tot restul vieţii ei într-un spital de boli nervoase, iar după 40 de ani, a murit în închisoare.
Recent, cu ocazia unor investigaţii au ieşit la iveală alte amănunte interesante despre asistenta criminală. Astfel s-a aflat că numele ei adevărat era Nora Kelley şi se născuse în Boston, în 1854, din părinţi imigranţi irlandezi. Pe mama ei o chema Bridget, iar tatăl femeii se numea Petter Kelly. Mama femeii a murit de tuberculoză, pe când Nora era copil, iar tatăl ei, care era croitor, era alcoolic şi bolnav mintal. Fusese găsit la un moment dat în atelierul lui de croitorie, unde îşi cusese pleoapele. A sfârşit într-un azil.
Cele patru fete ale soţilor Kelly au fost crescute de bunica din partea tatălui lor o perioadă, apoi au fost date la orfelinat. Nora a fost adoptată de Abner Toppan şi soţia lui, Lowell, din Massachusetts, în 1959. Cuplul care a adoptat-o i-a schimbat numele în Jane.
La şcoală a excelat. Ea a fost perfect normală până când a fost părăsită de logodnicul ei. Despărţirea a şocat-o şi ea a devenit depresivă. A încercat să se sinucidă de două ori. La un moment dat, a avut o perioadă în care se comporta foarte urât şi credea că ea poste să prezică viitorul cu ajutorul viselor. Între timp, una dintre surorile sale, Ellen, a ajuns şi ea într-un spital de psihiatrie, ca şi tatăl lor.
În anii 1880, Jane dădea semne de recuperare. S-a înscris la şcoala de asistente medicale. Era foarte bună la învăţătură, dar devenise obsedată de autopsii. A fost demisă după ce doi dintre pacienţii spitalului au murit în mod misterios, dezvăluie irishcentral.com.
S-a angajat la un spital privat, ca asistentă medicală. În 20 de ani de activitate, a fost angajată de zeci de familii pentru a le îngriji bătrânii bolnavi.
În iulie 1901, pe Jane a vizitat-o o bună prietenă, Mattie Davis. A murit când se afla în grija ei, la Cambridge, iar Jane a însoţit rămăşiţele ei pământeşti acasă la prietena ei, în Massachusetts, pentru înmormântare.
Acolo, Jane a fost solicitată ca asistentă de familie de către patriarhul Alden Davis. În iulie, fiica lui, Annie Gordon, se îmbolnăvise şi a avut nevoie de ajutorul Janei. A murit în timp ce se afla şi ea sub îngrijirea Janei, iar după câteva zile, Davis a făcut un „infarct” şi a murit şi el. Singura fiică supravieţuitoare a familiei, Marry Gibbs, a murit şi ea, în august.
Astfel, o întreagă familie a murit în numai şase săptămâni. Soţul lui Mary şi-a dat seama că toate aceste decese nu au fost o coincidenţă. El a acerut să se facă autopsii tuturor persoanelor decedate din familie. Specialiştii au găsit în trupurile acestora doze letale de morfină. Între timp, Jane se reîntorsese la Boston.
Jane a fost arestată în Amherst, New Hampshire, în 29 octombrie. Ea o ucisese pe Edna Bannister, sora ei vitregă şi lucra la un alt pacient înainte de a fi prinsă de poliţie.
În perioada arestului a mărturisit că a ucis cel puţin 31 de persoane, cărora le-a dat şi numele şi se crede că, în final, numărul victimelor sale ar fi fost de aproximativ o sută. Jane a fost condamnată numai pentru 11 omucideri.
„Aceasta a fost ambiţia mea, să omor cât mai mulţi oameni – cât mai mulţi oameni neajutoraţi – mai mulţi decât oricare bărbat sau femeie de pe lumea asta”, a mărturisit asistenta criminală.