„Rolul preponderent al Consiliului Superior al Magistraturii nu este acela de a da avize, acorduri, aprobări ci acela de a se implica, efectiv, responsabil şi consecvent, în acţiuni care să onoreze marea demnitate ce i-a fost acordată, de „garant al independenţei justiţiei”. Odată ce încetăm să gândim în parametri principiului independenţei rămânem fără scop şi pe un drum înfundat, adică existăm degeaba, ca magistraţi, ca membri CSM, ca sistem. La fel, dacă trecem fluierând pe lângă sesizările privind abuzuri, fie şi potenţiale, fie şi de principiu să nu ne mirăm dacă azi, mâine sau oricând putem fi loviţi fără de lege, după moftul unuia sau altuia dintre noi care are pâinea şi cuţitul în mână, prin bunăvoinţa legii”, transmite AMR.
AMR laudă demersul unora dintre judecătorii aleşi membri ai CSM, care au cerut punerea în discuţie a memoriului făcut de procurorii Nicoale Marin, Mihaela Iorga şi Doru Ţuluş, susţinând că acesta concretizează ideea că CSM este garantul independenţei justiţiei.
„Simplitatea sintagmei are însă semnificaţii şi conotaţii complexe. Independenţa justiţiei este o valoare supremă a oricărui stat de drept. Ea este cea care asigură menţinerea echilibrului social şi supremaţia legii. Protejarea sistemului judiciar de presiuni, afectări sau ingerinţe reprezintă premisa esenţială a unei justiţii independente, a unui act de justiţie obiectiv, bazat pe lege şi pe valorile sociale protejate prin aceasta, ca raspuns la nevoia fundamentală a oricărei societăţi democratice: nevoia de dreptate socială”, spune AMR citând din mesajul transmis de preşedintele CSM de Ziua Justiţiei.
AMR îi felicită pe judecătorii din CSM că „n-au pus sub preş chestiuni ce, prin apartenenţa lor la ideea de independenţă a justiţiei, îşi dovedesc importanţa” şi precizează că şansa de schimbare a sistemului judiciar începe să fie materializată odată cu deciziile noului CSM „de vreme ce, la nivel de principiu, unii dintre judecătorii (doar unii), membri aleşi ai CSM, au pus în discuţie chestiuni ţinând de independenţa procurorului (recunoscută ca independenţă pe soluţii), semn că ne pasă nu numai de statutul juridic al procurorilor şi de statul de drept, ci şi de respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.”
„În acest context, au fost contrazise tocmai „vocile” ce au încercat să acrediteze ideea potrivit căreia Rezoluţia adoptată la Constanţa, în 29 mai 2017, în cadrul „Întâlnirii profesionale periodice a reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii, Ministerului Justiţiei, Institutului Naţional al Magistraturii, Şcolii Naţionale de Grefieri şi a reprezentanţilor tribunalelor” ar fi avut în vedere şubrezirea statutului procurorilor”, mai spune AMR.