Următoarea exoplanetă telurică cunoscută se află la o distanță de trei ori mai mare de Pământ față de GJ 1132b. Dimensiunea și distanța la care se află această planetă l-a făcut pe astronomul Drake Deming de la Universitatea din Maryland (care nu a participat la acest studiu) să susțină că „ar putea fi vorba de cea mai importantă descoperire a unei planete din afara sistemului nostru solar”, potrivit Agerpres.
Motivul pentru care această planetă este atât de importantă este că se află suficient de aproape de Pământ pentru ca astronomii să-i poată analiza atmosfera cu ajutorul telescoapelor, evident dacă prezintă o atmosferă.
Studierea atmosferelor exoplanetelor reprezintă următorul pas important pentru căutarea vieții în Univers, dincolo de sistemul nostru solar. Un astfel de proiect este însă extrem de dificil pentru că majoritatea exoplanetelor telurice asemănătoare Terrei sunt prea îndepărtate pentru a putea fi studiate în detaliu.
Astronomii pot identifica compușii chimici din atmosfera unei planete din sistemul nostru solar prin analiza modului în care lumina solară trece prin diferitele straturi atmosferice. Compușii chimici și diferitele molecule interacționează în mod diferit cu lumina și, drept rezultat, fiecare tip de moleculă lasă o amprentă unică și specifică. Însă atunci când o exoplanetă se află la sute de ani lumină distanță devine aproape imposibil pentru astronomi să diferențieze între lumina care trece prin atmosfera acestei planete și lumina mult mai strălucitoare provenită direct de la steaua pe orbita căreia se află.
Acum, odată cu descoperirea lui GJ 1132b, astronomii dispun în sfârșit de o țintă suficient de apropiată spre care să-și îndrepte telescoapele.
Din păcate însă, șansele ca planeta GJ 1132b să adăpostească viață sunt aproape nule. Această planetă, care este doar cu 16% mai mare decât Pământul, are la suprafață o temperatură de aproximativ 232 de grade Celsius.
„Scopul nostru ultim este să descoperim o planetă geamănă a Terrei, dar iată că acum am descoperit o geamănă pentru Venus”, a comentat David Charbonneau, co-autor al acestui studiu și astronom la Centrul pentru Astrofizică Harvard-Smithsonian. „Bănuim că are o atmosferă similară cu Venus și dacă așa stau lucrurile, abia așteptăm să o putem analiza”.
Motivul pentru care se înregistrează o temperatură atât de ridicată la suprafața acestei exoplanete este că se află prea aproape de steaua sa, la doar 2,2 milioane de kilometri, adică de aproximativ 26 de ori mai aproape decât se află Mercur față de Soare. GJ 1132b are nevoie de 1,6 zile pentru a încheia o orbită completă în jurul stelei sale care este foarte diferită față de Soare. Această stea este o pitică roșie, tip de stea despre care astronomii susțin că este cel mai răspândit în galaxia noastră, Calea Lactee.
O pitică roșie este mai rece, mai mică și mai puțin strălucitoare decât Soarele. Steaua pe orbita căreia se află planeta GJ 1132b are aproximativ 1/5 din dimensiunea Soarelui și emite doar 1/200 din cantitatea de lumină a astrului nostru.
Faptul că astfel de stele sunt diferite față de Soare nu înseamnă că pe orbita lor nu se pot afla planete pe care să existe viață. Pur și simplu așa-numita „zonă de aur” — regiunea din spațiul din jurul acestor stele în care poate exista apă în stare lichidă — se află însă mult mai aproape de acestea decât este cazul în sistemul nostru solar.
Unii astronomi sunt de părere că piticele roșii reprezintă aproximativ 75% dintre stelele din galaxia noastră, iar acest lucru înseamnă că majoritatea covârșitoare a exoplanetelor din Calea Lactee se află pe orbita unor astfel de stele.
Dacă printre aceste planete se află și lumi pe care poate exista viață este un subiect viu discutat și de aceea este foarte importantă descoperirea planetei GJ 1132b. Chiar dacă pe această planetă nu poate exista viață, este posibil ca pe eventualele planete din vecinătatea sa să existe condițiile necesare vieții.
Exoplaneta GJ 1132b a fost descoperită în timp ce trecea prin dreptul stelei sale, producând o fluctuație în strălucirea acesteia. Observațiile au fost realizate prin intermediul grupului de telescoape MEarth-South Array de la Observatorul Cerro-Tololo Inter-American din Chile.
În etapa următoare, astronomii vor folosi Telescopul Spațial Hubble pentru a aduna mai multe date despre această exoplanetă.