„Vineri seara am lucrat pana la orele cinci si jumatate; dupa aceea am mers acasa, am luat cina si m-am pregatit pentru niste cursuri la care particip de ceva vreme (la seral). La orele 11 si jumatate eram pe drum spre casa si am aflat ca au avut loc doua atentate la Paris, eu aflandu-ma la periferie. Sotul meu m-a sunat pe mobil; parintii mei il contactasera din tara, ingrijorati de soarta mea, a noastra”, a spus Anna, potrvit ziaruldeiasi.ro.
Citeşte şi ATENTATE PARIS. 23 de persoane reţinute, 104 plasate în arest la domiciliu şi 31 de arme confiscate
„Ajungand acasa, am stat in fata televizorului (impreuna cu sotul si fiica noastra) pana pe la orele 2. Ceea ce am vazut (si ceea ce ne-am imaginat) ne-a umplut de oroare. Nu cred ca e nevoie sa insist asupra emotiilor resimtite… Ne-am pus in pat cu greu, ca intr-un cosmar… Am dormit rau si m-am trezit mai obosita decat atunci cand m-am culcat. Durerea e mai mult decat spirituala, e fizica”, a marturisit tanara.
„Dimineata, la televizor, lucrurile s-au „clarificat” intr-o oarecare masura si au luat o dimensiune si mai ingrozitoare. Iti inchipui ca lucrez la cinci minute de Bataclan si de statia de metrou République? Mi-e frica si in acelasi timp, imi spun ca am noroc, ca nu am fost ranita, nici cei dragi mie. Directorul scolii la care lucrez ne-a trimis un email prevenindu-ne si intrebandu-ne de avem stiri”, a povestit profesoara.
„Mi-e teama ca alte atentate de acelasi gen vor surveni in viitor; oare ar trebui sa plecam din regiunea pariziana sau, dimpotriva, pentru a nu face „jocul” teroristilor, ar trebui sa ramanem si sa infruntam situatia cu curaj?”, s-a intreabat tanara profesoara.