Mohamed Merah nu avea un număr de telefon propriu. Pentru a scăpa de supravegherea poliţiei, el şi-a procurat unul pe care l-a trecut pe numele mamei sale, Aziri. Lista apelurilor face parte din documentele confidenţiale ale Direcţiei centrale de informaţii interne (DCRI), transmisă la 3 august unui număr de trei judecători din Paris, care instrumentează cazul, relatează Le Monde, în ediţia electronică
Aceste note ilustrează legăturile pe care tânărul în vârstă de 24 de ani le-a realizat în lume şi pun la îndoială argumentul avansat de directorul DCRI, Bernard Squarcini, potrivit căruia Mohamed Merah s-ar fi „radicalizat singur” şi nu aparţinea „niciunei reţele”.
Astfel, una dintre cele 23 de note desecretizate parţial şi datată 26 aprilie 2011, menţionează 1.863 de comunicaţii între 1 septembrie 2010 şi 20 februarie 2011″. În această perioadă Merah a călătorit în mai multe ţări din Orientul Mijlociu şi Afganistan. El a efectuat în special 186 de apeluri către corespondenţi instalaţi în afara graniţelor franceze, în 20 de ţări diferite.
Detaliile arată că Mohamed Merah a contactat vocal sau prin SMS 94 de numere de telefon localizate în Egipt, unde se afla fratele său Abdelkader, în Algeria, unde sunt tatăl lui şi o parte din familie, dar şi în Maroc, Marea Britanie, Spania, Coasta de Fildeş, Kenya, Croaţia, România, Bolivia, Thailanda, Rusia, Kazahstan, Laos, Taiwan, Turcia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel şi Butan.
DCRI a identificat cu siguranţă unii dintre aceşti interlocutori, afirmă Le Monde, dar piesele transmise magistraţilor, care au fost desecretizate parţial de ministrul de Interne Manuel Valls, nu spun nimic.