Atentate la Bruxelles: Mama lui Satan, coşmar şi pentru terorişti, şi pentru poliţişti

Frederic Van Leeuw, procurorul-șef de caz, a declarat reporterilor miercuri că anchetatorii au descoperit 15 kilograme de explozibil artizanal într-o casă folosită de cei doi atacatori care s-au aruncat în aer pe aeroportul din Bruxelles, potrivit Associated Press. Cele două explozii, împreună cu o a treia, la o stație de metrou din Bruxelles, au rănit cel puțin 270 de persoane și au ucis alte 34.

La locația respectivă, polițiștii au mai descoperit cuie — care au servit probabil pe post de schije — și alte materii prime, necesare confecționării artizanale de veste explozive, potrivit The Chicago Tribune.

Potrivit lui Van Leeuw, ingredientul exploziv principal este un compus numit triperoxid de triacetonă, sau TATP — o pudră cristalină, considerată un adevărat coșmar atât pentru teroriști, cât și pentru autorități, conform site-ului techinsider.io.

TATP este ușor de realizat și greu de detectat, dar este, de asemenea, și un compus incredibil de instabil. De fapt, este suficientă o simplă presare fermă pentru ca acesta să explodeze cu aproximativ 80% din forța TNT-ului. Acesta este, de altfel, motivul pentru care compusul și-a câștigat printre teroriști porecla infamă de „Mama lui Satan”, potrivit magazinului online The Future of Things.

Alte articole

Când intră în conturi bonusul școlar pentru copiii românilor din Belgia. Ce sume sunt acordate în funcție de regiune

Belgia – România 2-0 în Grupa E de la Euro 2024. Tricolorii rămân la mâna lor, un punct cu Slovacia îi trimite în optimile de finală!

TATP a fost folosit în mai multe atacuri la Londra, în 2001 — de un atentator cu bomba ascunsă în pantofi (the Shoe Bomber), în 2005 și 2006. Compusul a fost de asemenea folosit la confecționarea bombelor detonate la Universitatea din Oklahoma, în 2005, și în Texas City în 2006, susțin cercetătorii specializați în explozibili de la Northeastern University.

„TATP și alți explozivi din familia peroxidului sunt utilizați pe scară largă de către organizații teroriste din întreaga lume, deoarece sunt ușor de realizat și extrem de dificil de detectat”, declara în 2005 Ehud Keinan, un chimist de la Institutul de Tehnologie Technion din Israel, într-un comunicat de presă despre rezultatul cercetărilor sale în domeniu.

Citeşte şi O româncă şi fiica sa, singurii supravieţuitori din vagonul de metrou explodat la Bruxelles

„TATP poate fi preparat în ușurință într-un laborator de subsol, folosind materii prime disponibile în comerț”, explică și GlobalSecurity.org, precizând că „te poți arunca în aer cu ușurință atunci când îl creezi”.

Unul dintre motivele pentru care TATP este greu de detectat are legătură cu faptul că acesta nu conține azot, un component-cheie al bombelor artizanale, pe care scanerele de securitate îl pot detecta cu ușurință. Fiecare moleculă a sa conține doar hidrogen, oxigen și carbon — unele dintre cel mai des întâlnite elemente de pe Pământ.

De altfel, puterea cu care explodează TATP i-a nedumerit pe oamenii de știință încă de la descoperirea sa în 1895. Spre deosebire de materialele explozive pe bază de azot, care stochează energie pe măsură ce sunt încălzite pentru a ajunge la forma în care pot fi detonate, TATP poate fi realizat la temperatura camerei — fără a fi nevoie de încălzire.

Oamenii de știință lucrează în prezent febril pentru a crea modalități practice de a detecta TATP înainte ca acesta să mai fie folosit pentru a ucide oameni nevinovați.

ACRO Security Technologies, o companie fondată de Keinan, a dezvoltat un „tester pentru explozivii pe bază de peroxid”, de mărimea unui marker, denumit ACRO-P.E.T. „ACRO-P.E.T. oferă un răspuns imediat la întrebarea dacă un material suspect, descoperit într-un anumit loc, conține într-adevăr cantități infime de exploziv pe bază de peroxid”, a declarat Keinan pentru The Future of Things.

Alți cercetători lucrează la modalități de a descoperi atunci când este transportat compusul, fără a mai fi nevoie de un test chimic direct cum ar fi cel presupus de dispozitivul lui Keinan.

În 2011, spre exemplu, oamenii de știință de la compania japoneză Hitachi au creat un dispozitiv care aspiră aerul din jurul unui pasager și, în interval de două secunde, poate detecta urme infime de TATP.

De asemenea, potrivit unui anunț făcut în 2015 de un grup de cercetători germani, cantitățile mari de TATP pot fi detectate la transport. Pentru că substanța chimică este atât de sensibilă, compusul este de obicei dizolvat înainte de a fi transportat într-un lichid special, cu un miros unic, care ar putea fi detectat la un moment dat de scanerele de securitate ale viitorului.