Augustin Lazăr: Nu ar fi în interesul societăţii să-mi dau demisia

Procurorul general al României, Augustin Lazăr, a declarat, marţi, că nu este ofiţer, subofiţer, agent sau colaborator al fostei Securităţi sau al vreunui serviciu de informaţii. El a afirmat, într-o conferinţă de presă, că doreşte să facă o serie de precizări din respect pentru colegii săi şi pentru adevăr, valoare care i-a „ghidat întotdeauna paşii în viaţă şi în profesie”.

„În ultimele zile, câteva instituţii de presă mi-au atribuit fapte pe care nu le-am făcut, mi-au pus etichete de natură să mă decredibilizeze ca om, ca magistrat, ca român. Este prima dată în viaţă când mi se întâmplă aşa ceva şi este suprinzător şi pentru un procuror foarte experimentat cu o carieră foarte îndelungată. În acest context, fac următoarele precizări: nu sunt ofiţer, subofiţer, agent sau colaborator al fostei Securităţi sau al vreunui serviciu de informaţii. Am făcut şi eu armata (…) şi sunt rezervist al Armatei Române la arma geniu”, a spus procurorul general.

El a adăugat că, în perioada 1982 – 1989, a îndeplinit funcţia de procuror stagiar, respectiv procuror criminalist la Procuratura Alba Iulia, fără a exercita vreo funcţie de conducere şi fără a instrumenta dosare care vizau fapte împotriva regimului comunist.

„Am lucrat mereu în cadrul legal, iar activitatea mea principală a constat în investigarea infracţiunilor de violenţă. Nu am instrumentat dosare penale vizând fapte împotriva regimului comunist. Episodul la care fac referire unele instituţii de presă, respectiv calitatea de preşedinte al Comisiei de propuneri pentru liberare din cadrul Penitenciarului Aiud, a fost prezentat în mod deformat şi tendenţios, cu ignorarea explicaţiilor pe care le-am dat. Din acest motiv, sunt obligat să reiau precizarea conform căreia atribuţia acestei comisii nu era de a dispune punerea în libertate a unor condamnaţi. Aceasta era, ca şi acum, atributul exclusiv al instanţei de judecată. Comisia avea doar rolul de a verifica îndeplinirea criteriilor tehnice: realizarea unei fracţii minime obligatorii din pedeapsă şi inexistenţa rapoartelor de sancţionare disciplinară. Important de precizat este că legea aflată în vigoare la data respectivă avea aceleaşi prevederi pentru toate categoriile de deţinuţi. Instituţia liberării condiţionate este reglementată relativ similar şi în prezent, cu menţiunea că acum verificările sunt efectuate de către judecător”, a explicat Augustin Lazăr.

Alte articole

George Simion, la Parchet: Am venit pentru a-mi cere telefonul înapoi. Am informaţii că mă vor ridica şi alte structuri, de exemplu DNA

George Simion a intrat în greva foamei la Parchetul General și amenință cu un mare protest în această seară: „Dacă sunt un infractor, de ce nu mă audiază?”

De asemenea, Augustin Lazăr a ţinut să exprime „scuze instituţionale pentru practicile discutabile de dinainte de 1989, instituite prin lege, dar caracterizate printr-o componentă etică deficitară”.

„În calitate de conducător al Ministerului Public, doresc să exprim scuze instituţionale pentru practicile discutabile de dinainte de 1989, instituite prin lege, dar caracterizate printr-o componentă etică deficitară. Personal doresc să îmi exprim regretul pentru dramele şi suferinţele trăite de luptătorii anticomunişti, cărora le datorăm faptul că astăzi trăim într-o ţară democratică, membră a Uniunii Europene”, a declarat, într-o conferinţă de presă, Augustin Lazăr.

El a precizat că nu are nimic de ascuns, însă regretă că a făcut parte din Comisia de eliberări condiţionate de la Penitenciarul Aiud.

„Eu am exprimat nişte regrete pentru faptul că, în aplicarea legii care exista în vremea aceea, am participat la această comisie şi am evaluat după criteriile pe care legea le prevedea acolo. Rămâne ca această chestiune să fie examinată. Eu nu am nimic de ascuns şi mă pun la dispoziţia celor care doresc să ştie date suplimentare, pentru a vedea că aceasta era o practică conform legii în vigoare la nivel naţional. Am exprimat regretele faţă de această situaţie. Nimeni nu doreşte să facă rău cuiva. Este foarte clar. În toată cariera mea profesională nu am făcut nicio pasiune, fiindcă un magistrat adevărat trebuie să aibă echilibru, să fie imparţial şi nu trebuie să faci nicio pasiune dintr-o problemă profesională”, a spus Lazăr.

Procurorul general a subliniat că, de regulă, procurorii mai tineri participau în acea comisie de la Penitenciarul Aiud, nefiind vorba de o selecţie.

„Nu era în niciun caz o selecţie. Spre exemplu, când am fost primit la parchetul local, am luat locul unui alt coleg, imediat după ce am primit capacitatea, pentru că în primii doi ani eram procuror stagiar. Am devenit procuror cu drept de semnătură şi atunci am luat locul unui coleg, care plecase la un alt parchet, şi am preluat atribuţiile lui. Prin rotaţie, după anumite perioade de timp, procurorii erau repartizaţi la alte activităţi. De regulă, era o deplasare în teren şi asta se făcea de către procurorii mai tineri. Cei care erau mai în vârstă puneau concluzii în instanţă. Tinerii nu aveau nicio scuză să nu plece într-o misiune profesională, la un eveniment, la o explozie, accident de muncă sau la comisia de liberări condiţionate, unde era o activitate de circa o oră. Totul era pregătit, dosarele erau pregătite, procesele verbale erau scrise la grefă, doar se verificau aceste două lucruri: fracţia şi existenţa rapoartelor de pedepsire. Era simplu de verificat”, a explicat Lazăr.

În opinia sa, la acea vreme, legea era deficitară, iar comisia de la Penitenciarul Aiud avea o marjă de apreciere foarte mică.

„Penitenciarele erau unităţi militare, iar lucrătorii penitenciarelor, ofiţerii şi subofiţerii, erau toţi militari. Era ordine militară înăuntru şi procurorul nu putea umbla unde dorea el. Dosarele erau examinate fără prezenţa celor în cauză, pentru că era o evaluare strict tehnică. Nu era important să îl vezi pe cel în cauză, aşa s-a apreciat, aşa erau regulile”, a susţinut Lazăr.

Răspunzând unei întrebări, Lazăr a spus că nu îşi aminteşte câte dosare au fost analizate în comisia din care a făcut parte, arătând că Penitenciarul Aiud avea în jur de 1.000 – 1.500 de deţinuţi, iar dosarele de eliberare condiţionată erau de ordinul zecilor.

Procurorul general a subliniat că aceste dosare nu erau împărţite pe categorii de infracţiuni, iar el nu a ştiut câţi deţinuţi politici erau închişi la Aiud şi nici nu a luat contact cu ei.

„O să vă surprindă, dar eu acum am aflat, dintr-un interviu al domnului Filipescu, că erau 30 de deţinuţi condamnaţi pentru infracţiuni contra securităţii statului şi, fiind într-o unitate militară, aflaţi sub supravegherea unei structuri militare, care era Securitatea şi care îi monitoriza de la nivel central, nu cred că ar fi aprobat unui procuror să vadă ce fac ei acolo. Ei erau cazaţi într-o zonă fără acces din penitenciar. Procurorul nu avea contact cu cei din penitenciar şi se ştia că ei sunt monitorizaţi de Securitate, care avea regulamente şi reguli unde noi nu aveam calitatea să interferăm şi nici să verificăm conduita militarilor”, a mai declarat Lazăr.

Procurorul general consideră că atacurile la adresa lui din ultima vreme sunt determinate de faptul că şi-a depus candidatura pentru încă un mandat.

„Aceste atacuri nefondate la adresa mea sunt, în mod evident, determinate de depunerea candidaturii pentru un al doilea mandat de procuror general. Atacurile mi-au dat însă prilejul de a reflecta asupra parcursului post 1989 al Ministerului Public. Rememorând dosarele importante soluţionate de către instituţie de-a lungul timpului, precum şi analizele pozitive ale activităţii procurorilor din rapoartele Comisiei Europene, am ajuns la o concluzie pe care doresc să o exprim public: imediat după Revoluţie, justiţia în general şi procurorii în special au făcut paşi rapizi spre modernizare instituţională şi profesionalizare la cele mai înalte standarde impuse de o societate democratică. Practicile anterioare anului 1990 – dintre care unele discutabile, bazate pe o etică deficitară impusă de legislaţia vremii – au fost abandonate chiar din primii ani de democraţie. Acest fapt este demonstrat, în primul rând, de soluţionarea dosarelor istorice, care au contribuit la stabilirea adevărului referitor la regimul comunist şi la Revoluţia din decembrie 1989. (…) Anul acesta, marcăm 30 de ani de la prăbuşirea comunismului în România şi cred că este momentul unei delimitări explicite, categorice şi neechivoce”, a menţionat Augustin Lazăr.

Augustin Lazăr a declarat marţi că nu îşi va da demisia din funcţia de procuror general al României pentru că nu este „în interesul societăţii” şi a afirmat că marile dosare trebuie rezolvate şi adevărul să iasă la iveală.

Întrebat într-o conferinţă de presă dacă va face un pas înapoi, Lazăr a spus: „Credeţi că ar fi în interesul societăţii? Care este rolul Ministerului Public şi al procurorului general – nu este acela să reprezinte interesele societăţii? Eu ar trebui să reprezint interesele politice ale celor care vor să manevreze şi să exagereze în felul acesta? Nu ar fi în interesul societăţii (n.r. – demisia). Şi, de asemenea, eu m-am înscris la această procedură nu să mă retrag, ci ştiind că am pornit nişte proiecte esenţiale pentru Ministerul Public şi am făcut nişte realizări pe care nu le-au făcut alţii înainte. N-ar fi bine ca acele realizări să continue? N-ar fi bine ca (…) inclusiv rezolvarea marilor dosare şi aflarea adevărului să fie scos la suprafaţă?”, a spus Lazăr.

UPDATE Augustin Lazăr, declaraţii:

În ultimele zile instituţii de presă mi-au atribuit fapte pe care nu le-am făcut.

Fac următoarele precizări:

Nu sunt ofiţer, colaborator al vreunui serviciu de informaţii.

Am fost genist la o unitate din Timişoara.

Nu am nicio emoţie pt nicio verificare care se va face în arhivele CNSAS.

În 1982-1989 am fost procuror stagiar şi procuror criminalist la Alba Iulia, fără nicio funcţie de conducere.

Am lucrat în cadru legal.

Nu am instrumentat fapte vizând fapte împotriva regimului comunist.

Episodul privind calitatea de preşedinte al comisiei de liberări condiţionate a fost prezentat eronat.

Era atributul exclusiv al instanţei de judecată să dispună liberarea condiţionată.

Comisia verifica doar îndeplinirea condiţiilor legale.

Erau aceleaşi condiţii de liberare pt toate categoriile de condamnaţi.

Rememorând dosarele importante ale Parchetului General, am ajuns la o concluzie: Imediat după Revoluţie justiţia şi procurorii au făcut paşi spre modernizare.

Schimbarea a fost benefică pt magistraţi, ne-a prins la o vârstă tânără.

Practicile dinainte de 1989 au fost abandonate rapid.

Anul acesta marcăm 30 de ani de la Revoluţie.

În calitate de procuror general, exprim scuze instituţionale pt practicile de dinainte de 1989, instituite prin lege, dar discutabile din pct de vedere etic.

Despre comisia de liberări

În comisie, fiecare membru avea un vot, dacă se îndeplineau sau nu condiţiile.

Exista un cadru legal, chiar dacă foarte îngust.

Dosarele erau evaluate fără prezenţa celui vizat.

Cine ştie câte dosare am evaluat? Penitenciarul Aiud era şi atunci suprapopulat.

Sunt speculaţii manipulate public într-o manieră jenantă.

În ţară sunt multe penitenciare, la fiecare existau comisii de liberare.

În general, procurorii mai tineri erau trimişi la aceste comisii.

Dura circa o oră, dosarele erau pregătite, doar se verificau condiţiile stabilite de lege: fracţia executată şi eventualele pedepse.

Întrebare: Vă daţi demisia?

A. Lazăr: Credeţi că ar fi în interesul societăţii? Nu ar fi în interesul societăţii. Eu m-am înscris la concurs pt că vreau să continui proiectele începute.

Deţinuţii politici erau ţinuţi separat şi erau supravegheaţi de lucrătorii de la Securitate. 

Am aflat din presă de scrisoarea de acum 33 de ani, pe care mi-a trimis-o dizidentul Iulius Filip. Ea nu a ajuns la mine atunci, nu a trecut de cenzură. Dacă este adevărată, este impresionantă.

Dacă e adevărată, ea ar fi putut fi verificată de procurorul militar.

CV-ul meu este transparent, postul meu era de procuror criminalist, 85-90% din activitatea mea. Prezenţa în comisie era o activitate suplimentară, am avut şi altele, nu le-am trecut în CV.

________

RomaniaTV.net va tramite live declaraţiile procurorului Augustin Lazăr.

Augustin Lazăr a fost acuzat că ar fi refuzat, în anii 1980, de două ori eliberarea disidentului anticomunist Iulius Filip, din pozişia de şef al comisiei de liberări condiţionate. Augustin Lazăr a negat acuzaţiile.

Procurorul general va susţine miercuri interviul în faţa ministrului Juistiţiei, Tudorel Toader, pentru un nou mandat de procuror general al României.