Augustin Viziru, cu lacrimi în ochi la gândul că tatăl său nu mai e. Moartea părintelui i-a schimbat radical viața: „A fost zeul meu suprem”

Augustin Viziru a avut o relație deosebită cu tatăl său, pe care îl consideră „zeul suprem” și care a murit în 2013. Și acum are lacrimi în ochi când vorbește despre el. Grav bolnav, tatăl fraților Viziru s-a stins, în ciuda eforturilor acestora de a-l salva.

Petre Viziru avea doar 60 de ani când a murit, în ciuda tuturor eforturilor făcute de familie pentru a-l salva. Peste 100.000 de euro au cheltuit frații Viziru pe operații și tratamente, inclusiv la Viena, dar tatăl lor s-a dus, lăsând un gol imens în sufletele lor.

Citește și: Scandal imens: Augustin Viziru a sărit la fratele său din cauza iubitei! Lucian Viziru: „În secunda doi m-am trezit la podea, ca la judo!”

Invitat în podcastul lui Damian Drăghici, Augustin Viziru a vorbit despre relația cu tatăl său și a rememorat ultimele clipe din viața părintelui său.

Alte articole

A murit Gabriel Cotabiță! Cu câteva zile înainte să moară, marele artist a lipsit de la concertul aniversar dedicat lui Horia Moculescu

A murit soția lui Toma Caragiu. Elena a fugit din țară după decesul actorului, simțindu-se vinovată că a supraviețuit cutremurului din ’77

„60 de ani… tânăr… probleme… supărări.(…) Tata, de exemplu, când se trezea, prima oară, că stătea la Predeal, alerga până la Trei Brazi și înapoi, apoi la saună și piscină și dup-aia își începea ziua. Adică avea grijă de el, ce mânca, cât mânca, adică era foarte atent.

Numai că în urmă cu mai mult de 12-13 ani, noi am avut o bază sportivă, chiar pe Barbu Văcărescu, unde el acolo a stat 25 de ani în curte. Tot așa, 20 și ceva de ani, nu știu dacă au fost chiar 25, până într-o zi când au venit ăia, ne-au închis porțile și ne-au dat afară abuziv de acolo și acolo era copilul lui, ce a crescut el… Îți dai seama, surse de venit nu mai erau, probleme, bani nu mai erau, alea, supărări…

S-a retras, s-a închis în el, nu era genul de om care să se exteriorizeze și-l auzeam tușind noaptea, încontinuu, încontinuu și zic Mă, dar nu mergem și noi la doctor să vedem și noi ce zice?’, Ce, mă duc să îmi zică ăia că am cancer?’. Și am fost prima oară și ne-au zis ăia: cancer gradul IV, metastaze cerebrale, cum e mai rău.(…)

Pentru mine tata a fost… chiar că zeul meu suprem. Sunt trei oameni pe lumea asta care s-au uitat într-un fel la mine și nu cred că o să se mai uite nimeni, poate fata mea, de fapt sigur ea o să se uite așa la mine. Tata, tata lui tata, Vasca și Mica, sora lui tata. Ăștia 3 oameni, în rest, orice am făcut, pe unde am fot, toată viața asta, că a fost tenis, că a fost biliard, că a fost actorie, că a fost fotbal, am fost bun la toate. Toată lumea Ești extraordinar, mamă ce talentat ești!’, niciodată nu am simțit, că am darul asta, să simt când iți spune cineva ceva din suflet sau o privire bună. Ăia trei erau singurii care îmi spuneau câte o vorbă bună, adevărată, pe care o simțeam eu, restul pe mine nu mă interesează’, a povestit Augustin Viziru.

Augustin Viziru a fost extrem de atașat de tatăl său, care l-a susținut necondiționat: „Tata avea atâta încredere în mine, în ceea ce sunt și reprezint, încât, nimic nu putea să mă doboare. Era încrederea pe care mi-a creat-o el, pe care mi-a dat-o să o am față de mine”, spunea acesta, în urmă cu câțiva ani.

Acest episod tragic l-a ajutat pe Augustin să se maturizeze și să se schimbe.

„Când am aflat vestea că tatăl meu nu mai este, ceva s-a schimbat în mine. Și perioada de dinainte să se ducă a fost foarte grea, încărcată, iar aceste probleme de viață m-au maturizat brusc. Ultimii doi ani de dinainte să moară tata, au fost cei mai urâți ani din viața mea. Au fost doi ani, doi ani și jumătate, de când am aflat de boala lui și până s-a stins din viață. De acolo a început schimbarea, de atunci sunt altfel.

Până atunci, deși eram deja mare, mă consideram copilul lui tata. Nu aveam nicio grijă și credeam că pot să fac orice pe lumea asta. El nu lăsa pe nimeni, niciodată, să vorbească un cuvânt urât la adresa mea. Tatăl meu nu m-a pedepsit niciodată. O singură dată mi-a dat o palmă peste picior. Două săptămâni nu am vorbit eu cu el și el plângea efectiv să îl bag în seamă”, a mai spus Augustin Viziru.

Citește și: Cine pleacă acasă cu marele premiu de la Survivor România All Stars 2024. Singurul concurent care a câștigat toate probele de până acum

Augustin Viziru spune că în momentul în care tatăl său s-a îmbolnăvit, atunci a avut loc și trezirea sa. A învățat ce înseamnă responsabilitate, dar tot ceea ce a trăit l-a ajutat să devină omul care este astăzi și care va putea să-și educe fetița corect.

„În momentul în care au apărut problemele, greutățile, boala tatei, atunci a avut loc trezirea mea. Când vezi că lumea nu este chiar așa și că nu mai ai acel sprijin, ba chiar acela trebuie să fii tu, să pui umărul la treabă, să nu depinzi de nimeni și să devii stâlpul, lucrurile se schimbă foarte multe. Din copilul rebel, am devenit bărbat. Mă rog, aș mai fi copilarit’ puțin în ritmul ăla dacă s-ar mai fi putut.

Așa am învățat brusc ce înseamnă responsabilitatea. Și tot atunci am ajuns să înțeleg că maturitatea are partea sa frumoasă, că devii altfel și că te bucuri în alt mod față de cum o făceai.

A fost o perioadă grea însă, în același timp, chiar dacă m-a marcat, cred că, de fapt, este cea mai bună chestie care a putut să ni se întâmple. Pentru că, acum am capacitatea necesară să fac diferența dintre rău și bine și să pot să îmi educ fetița așa cum trebuie”, a mai spus Augustin Viziru.