Procurorii prezenţi la conferinţa “Apărarea mediului şi a fondului forestier prin dreptul penal”, care a avut loc, marţi, la Parchetul instanţei supreme, au susţinut că infracţiunile de mediu pot deveni reale acte de terorism, exemplele folosite fiind ”poluarea masivă a unor surse de apă potabilă ori distrugerea unor specii de plante de care depinde supravieţuirea unei populaţii”.
Unul dintre magistraţi a arătat că ”protecţia mediului prin intermediul dreptului penal este o preocupare relativ recentă a legiuitorului”, iar ”în acest context trebuie spus că România este printre primele state care au transpus complet, în legislaţia internă, cele două directive ale Consiliului Uniunii Europene, respectiv Directiva 35 din 21.04.2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea şi repararea daunelor aduse mediului (modificată prin Directiva 21/15.03.2006 privind gestionarea deşeurilor din industriile extractive, Directiva 31/23.04.2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon şi Directiva 30 din 12.06.2013 privind siguranţa operaţiunilor petroliere şi gaziere offshore), şi Directiva 99 din 19.11.2008 privind protecţia mediului prin dreptul penal”.
Astfel, a spus magistratul, a fost stabilit un cadru comun de răspundere în vederea prevenirii şi reparării daunelor aduse animalelor, plantelor, habitatelor naturale şi resurselor de apă, precum şi daunelor care afectează solurile şi au fost create norme comune privind infracţiunile, care au dat posibilitatea utilizării unor metode de investigare şi de asistenţă eficiente pe teritoriul statelor membre şi între acestea, transmite News.ro.
”Aceste dispoziţii nu sunt deloc exagerate”, spune el, ”dacă avem reprezentarea că infracţiunile de mediu se situează, după unele studii, la nivel global, după traficul de droguri, de fiinţe umane şi de armament. Infracţiunile de mediu înseamnă câştiguri imense, pagube incomensurabile, dispariţii de specii, punerea în pericol a vieţilor oamenilor. De multe ori, infracţiunile de mediu sunt legate de evaziune fiscală, delapidare, spălare de bani sau contrabandă”.
Pe de altă parte, a mai arătat procurorul, ”nu trebuie pierdut din vedere că o infracţiune de mediu poate deveni, în anumite cazuri, un act de terorism (poluarea masivă a unor surse de apă potabilă ori distrugerea unor specii de plante de care depinde supravieţuirea unei populaţii)”.
Magistratul instanţei supreme mai atrage atenţia că ”un rol important în constatarea infracţiunilor îl au, pe lângă organele de urmărire penală, comisarii Gărzii Naţionale de Mediu sau ai Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare şi în practică, având în vedere cunoştinţele acestor specialişti în domeniul vizat, ar trebui formate adevărate echipe operative, care să cuprindă şi procurori şi ofiţeri de poliţie judiciară pentru controlul respectării măsurilor de protecţie a mediului şi combaterea infracţiunilor contra mediului”.