Avertismentul Ucrainei: România ar putea fi afectată direct

”Trebuie să constatăm că a rămas foarte puţin timp pentru a organiza livrările de gaze din ţările UE în Ucraina. Dacă nu vom putea rezolva rapid această problemă, putem prognoza repetarea ‘războiului gazului’ din 2009 după acelaşi scenariu şi cu aceleaşi consecinţe, inclusiv cu întreruperea totală a livrărilor de gaz de către Federaţia Rusă înspre Occident”, a semnalat ministrul ucrainean într-o scrisoare trimisă comisarului european pentru energie, Guenther Oettinger, potrivit ITAR-TASS.

Iuri Prodan a adăugat că noul preţ pe care Ucraina trebuie să-l plătească de la 1 aprilie nu va mai include reducerea de 100 de dolari pentru fiecare mie de metri cubi de gaze naturale, conform acordurilor de la Harkov. De menţionat că această reducere era acordată Kievului în schimbul dreptului ca Flota rusă a Mării Negre să folosească baza navală de la Sevastopol, bază care, conform Moscovei, se află acum pe teritoriul rus după anexarea Crimeii. 

În scrisoarea sa, ministrul ucrainean a amintit părţii europene de declaraţiile sale privind intenţia de a acorda sprijin Kievului în problema asigurării livrărilor de gaz pentru Ucraina, în cazul în care Rusia va reduce sau va întrerupe livrările sale sau va creşte semnificativ preţurile la gaz.

Cabinetul de miniştri de la Kiev se aşteaptă ca, de la 1 aprilie, preţul pe care Ucraina ar trebui să-l plătească pentru gazele naturale ruseşti să crească la 480 de dolari pentru mia de metri cubi, de la 268,5 de dolari, preţul prevăzut până la sfârşitul lunii martie a.c..

Alte articole

Război în Uraina. Rusia a lovit cu o rachetă balistică oraşul natal al lui Zelenski VIDEO

Răsturnare de situaţie. Trump îşi pierde răbdarea cu Putin în negocierile privind războiul din Ucraina. Cad bombele mai rău ca înainte de negocieri

Prin reţeaua de gazoducte a Ucrainei tranzitează circa 80% din exporturile de gaze ruseşti către Europa. În 2009, ca urmare a divergenţelor energetice dintre Moscova şi Kiev, a fost sistat transportul gazelor ruseşti către ţările europene, care au fost astfel serios afectate. Această situaţie a determinat Rusia să studieze construirea de noi gazoducte, care să ocolească Ucraina.

Cazul Poloniei, care importă de la ruşi 80% din gaze, este special, pentru că a ales calea diplomaţiei ofensive încă de la declanşarea crizei din Ucraina şi a contribuit la negocierile care au dus la debarcarea preşedintelui pro-moscovit.

De cealaltă parte a clasamentului, ţările cel mai puţin dependente sunt Olanda  care importă de la ruşi doar puţin peste echivalentul a două milioane de tone petrol (tep), fiind de fapt exportatoare de gaze (74% faţă de necesarul propriu).

Marea Britanie (15% din consum sau 10 mil. tep), Franţa (18%, 7 mil. tep), România (19%, puţin peste 2 mil. tep) sunt celelalte ţări care depind în proporţii mai mici de 20% (ca Italia) de gaz rusesc.

Guvernele acestor ţări au ridicat, mai mult sau mai puţin sonor, glasul în favoarea sancţiunilor, spre deosebire de Germania, de pildă,  care importă de la ruşi 40% din necesar (sau 28 mil. tep), a cărei retorică a fost mai silenţioasă.

Germania importă inclusiv printr-un Gazoduct (North Stream) construit cu ruşii special pentru ea. Este opera inclusiv a fostului cancelar german, Gerhard Schroeder, predecesorul Angelei Merkel. Gerhard Schroeder este acum membru în consiliul de administraţie al Gazprom.

Ungaria, Grecia şi Slovenia, au consumuri mult mai mici (sub 5 mil. tep), dar dependenţe mai mari (între 53 şi 58%).

Un alt caz special de dependenţă de Rusia este cel al Austriei (60% din consum, sau 5 mil. tep).