Procurorul şef al Secţiei I a Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), Lucian Papici, a comunicat avocaţilor lui Adrian Neacşu, membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), faptul că a fost supus computerul clientului lor „unei percheziţii informatice (autorizate de către un judecător), cu respectarea drepturilor învinuitului prevăzute în articolul 100 şi următoarele din Codul de procedură penală”, informează Mediafax.
Procurorul şef Papici a respins, în 22 februarie, ca neîntemeiată plângerea judecătorului Neacşu împotriva actelor de urmărire penală efectuate de către procurorul de caz Mariana Alexandru.
Vineri, judecătorul Neacşu a fost citat pentru audiere la DNA. În cadrul audierii s-a pus în discuţie răspunsul trimis avocaţilor de procurorul şef Papici, în care notează faptul că unitatea centrală a calculatorului lui Neacşu a fost supusă unei percheziţii informatice, ceea ce ar fi presupus existenţa unui aviz de încuviinţare din partea Secţiei de judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
Avocatul Codruţ Balaş a declarat, vineri, că apărarea a cerut explicaţii faţă de percheziţia informatică a computerului ridicat de DNA, iar explicaţiile „nu au fost plauzibile”.
Mai mult, procurorul de caz Mariana Alexandru le-a spus avocaţilor lui Neacşu că „percheziţia nu s-a efectuat”.
„Ca avocat apreciez că suntem într-o situaţie cel puţin hilară prin ceea ce ne-a spus procurorul şef de Secţie (Lucian Papici-n.r.). Nu ştim cum să ne continuăm apărarea în condiţiile în care actele procurorilor sunt contradictorii. Ori percheziţia s-a făcut, ceea ce este nelegal şi le-a scăpat, ori nu s-a făcut şi induc în eroare apărarea”, a susţinut avocatul Codruţ Balaş.
Avocatul a adăugat că astfel se poate crea o fractură între apărare şi client.
În răspunsul procurorului şef Lucian Papici, prin care s-a respins plângerea judecătorului Adrian Neacşu faţă de ridicarea computerului din biroul său de la Consiliul Superior al Magistraturii se arată:
„Examinând plângerea în cauză, prin prisma analizei probaţiunii administrate până în acest moment (…) se constată că aceasta este neîntemeiată, motivat de următoarele:
1. În ceea ce priveşte comunicarea actului de procedură în cauză, potrivit legislaţiei procesuale în vigoare, procurorul de caz nu avea nicio obligaţie să comunice o copie a documentului respectiv, prezentarea tuturor probelor făcându-se cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală.
2. Opinăm că în acest caz nu se impunea efectuarea unei percheziţii potrivit dispoziţiilor art. 100 şi urm. din Codul de procedură penală, ci erau incidente prevederile art. 96 şi urm. din Codul de procedură privind ridicarea de obiecte şi înscrisuri.
Revenind la ideea de posesie invocată de învinuit (Neacşu-n.r.), învederăm acestuia faptul că posesia unităţii centrale a calculatorului în cauză aparţine atât instituţiei la care lucrează învinuitul, cât şi, într-adevăr, acestuia (opinia noastră este că învinuitul este un detentor), sens în care procurorul de caz a procedat în mod just şi, fără a avea obligaţia informării învinuitului, a solicitat reprezentantului instituţiei să i se pună la dispoziţie bunul care era considerat ca mijloc de probă în cauză.
Predarea ca atare a bunului s-a făcut în condiţii legale, în prezenţa reprezentanţilor instituţiei şi a doi martori asistenţi.
Asupra bunului nu s-a intervenit în niciun fel (material/informatic) ci, ulterior, acesta a fost supus unei percheziţii informatice (autorizate de către un judecător), cu respectarea drepturilor învinuitului prevăzute în articolul 100 şi urm. din Codul de proceduă penală.
Pe cale de consecinţă, în lumina jurisprudenţei CEDO amestecul/ingerinţa procurorului de caz nu contravine Convenţiei, întrucât a fost prevăzută de lege, a îndeplinit un scop legitim şi a fost necesar într-o societate democratică, motivele anchetatorului fiind în acest caz pertinente şi suficiente, dar proporţionale cu scopul legitim urmărit”.
Întrebat de Mediafax dacă s-a încuviinţat vreo cerere a DNA de percheziţie informatică, de către Secţia de judecători a CSM, judecătorul Horaţius Dumbravă, fost preşedinte al Consiliului, a spus, vineri, că atunci când se emite o astfel de decizie „se transmite un comunicat de presă”.
Pe site-ul CSM nu există un astfel de comunicat de presă.
În 24 ianuarie, Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) a informat că judecătorul Adrian Neacşu este acuzat de participaţie improprie la abuz în serviciu contra intereselor publice, fals intelectual şi uz de fals, în legătură cu drepturi financiare încasate în calitate de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, precum diurnă, cazare şi alte cheltuieli de deplasare. Concret, DNA îl acuză pe judecător că ar fi încasat drepturi deşi nu ar fi fost prezent tot timpul la CSM.
„În procesul-verbal de începere a urmăririi penale împotriva mea se consemnează că în urma unei monitorizări din cursul anului 2012 de către serviciile specializate au rezultat «absenţe nejustitificate» ale mele de la CSM. Eu pun ghilimele, deşi serviciile sau procurorii nu le pun. Obiectul acuzaţiei constă în faptul că am forţat ordonatorul principal de credite, adică din ce înţeleg eu pe doamna judecător Alina Ghica (preşedinta CSM în 2012-n.r.), de a-mi plăti drepturi băneşti pentru zile lipsă, inducând-o în eroare cu privire la prezenţa mea. Dosarul este deschis în ianuarie 2013, chiar în toiul scandalului din CSM legat de alegerea unui anume preşedinte procuror şi de revocările a doi colegi. Culmea coincidenţei, data celor două procese-verbale ale serviciilor specializate care stau la baza începerii urmăririi penale este aceeaşi cu data desfăşurării a două şedinţe de Plen CSM în care am pus în discuţie revocarea doamnei procuror Oana Schmidt Hăineală din funcţia de preşedinte”, declara în 20 februarie Adrian Neacşu.