„ANAT şi FAPT cer Ministerului Finanţelor legalizarea bacşişului în restaurante. Asta înseamnă că scot la alb şi bacşişul chelnerului, care astfel va fi declarat şi fiscalizat”, a declarat agenţiei Mediafax, Corina Martin, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism (ANAT) şi al Federaţiei Asociaţiilor Patronatelor din Turism (FAPT).
Ea spune că restaurantele îşi vor stabili nivelul „atenţiei” plătite chelnerilor, care trebuie să fie undeva peste 10%, şi astfel statul va colecta mai multe taxe şi impozite. „Multe restaurante vor renunţa să mai plătească la negru chelnerii. Ţinând la negru bacşişul, această poveste nu ajută nimănui”, a afirmat Martin, care a arătat că în mai multe ţări, printre care şi Statele Unite ale Americii, bacşişul în restaurante este legalizat şi fiscalizat.
Nu de aceeaşi părere sunt unii reprezentanţi ai restaurantelor, care cred că o asemenea măsură ar avea consecinţe negative asupra consumului. „Nu cred că este o soluţie bună, pentru că se încarcă nota de plată a clientului. Este neplăcut pentru client să-l obligi să lase ceva în plus. Nu toţi clienţii lasă bacşiş”, a spus Cătălin Mahu, proprietarul lanţului de restaurante La Mama.
El crede însă că o astfel de reglementare ar avea un efect pozitiv asupra salariilor angajaţilor, care ar urma să crească. „Pe cealaltă parte, ai o încasare cu 10% mai mare, pe care o dai direct în salarii, deci costurile angajatorului cu salariile devin mai mici. Cred, însă, că sunt multe alte lucruri care pot fi făcute pentru scoaterea banilor negri la suprafaţă”, a afirmat Mahu.
Şi Mohammad Murad, preşedintele Federaţiei Patronatelor din Turismul Românesc (FPTR), crede că sunt variante mai bune prin care să crească încasările bugetare. „Înainte să fiscalizăm bacşişul, ar trebui să încercăm să fiscalizăm toate ţigările şi petrolul care intră în ţară. Ar trebui mai întâi să ajutăm economia să meargă atât de bine încât restaurantele să aibă vânzări şi abia apoi să punem bacşişul chelnerilor pe nota de plată”, a adăugat el.
Murad a adăugat că o admiră pe Corina Martin pentru că a terminat de rezolvat toate temele pe care le avea la patronatele din turism pe care le conduce şi că are timp să se ocupe şi de probleme care ţin de fiscalitate.
„Mă îndoiesc că oferirea unei compensaţii suplimentarea pentru chelneri reprezintă o ilegalitate. «Legalizând» bacşişul, riscăm să dăm un semnal greşit că acesta este un drept, şi nu o recompensă, care nu este garantată nici măcar de oferirea unui serviciu excepţional. Şi nici măcar nu am reduce fluctuaţia personalului din turism”, spune Simion Alb, directorul Biroului de promovare turistică a României în SUA şi Canada.
El a adăugat că în cultura multor turişti străini care vizitează România (austrieci, germani, scandinavi, francezi sau japonezi), bacşişul nu este o noţiune comună şi nici respectată.
„Reglementarea activităţilor de hotelărie, alimentaţie publică şi transport pentru turişti este oricum, în opinia mea, excesivă, şi nu stimulează nici creşterea calităţii serviciilor, nici investiţiile. În SUA şi Canada oferirea unei compensaţii suplimentare este foarte comună, însă bacşişul nu este legalizat, ci doar reglementat. Angajatorul poate să plăteasca personalului care primeşte bacşiş un salariu inferior salariului minim federal, iar salariaţii care primesc bacşiş au obligaţia să plătească taxe pentru veniturile suplimentare din bacşiş”, a mai spus Alb.
Radu Enache, preşedintele Federaţiei Industriei Hoteliere din România (FIHR), se opune categoric introducerii bacşişului pe nota de plată. „Dacă îl legalizează, îl şi impozitează şi, în loc să ia 10 lei chelnerul, va lua doar 5 lei. Această măsură ar lovi rău de tot în angajaţi şi nu suntem de acord cu ea”, a spus Enache.
Părerile sunt însă împărţite şi există şi proprietari de restaurante şi cluburi care susţin iniţiativa ANAT. „Eu sunt de acord. Printr-o astfel de măsură s-ar monitoriza toţi banii care se încasează. Acum, ospătarii bagă în buzunar bani nedeclaraţi. În cluburi, la ce bani se câştigă bacşiş la mese, ospatarii ar lucra şi gratis. La un club, un ospătar câştigă un milion de la o masă, şi dacă are cinci mese ia cinci milioane pe seară”, a afirmat Dan Măluşel, proprietarul a două cluburi, două restaurante şi un hotel.
El spune că dacă bacşişul ar fi declarat, angajaţii de la bucătărie ar câştiga şi ei, pentru că ei fac munca cea mai grea, nu chelnerul, care doar duce mâncarea de la bucătărie la masă. „Şi eu, ca proprietar de restaurante, sunt supărat pentru că plătesc o mie de taxe şi cineva din jurul meu ia bani pentru care nu plăteşte niciun impozit”, a adăugat Măluşel.
Mihai Acatrinei, directorul hotelului Ramada-Majestic din Bucureşti, spune că înainte de 1990, un chelner la un restaurant din centrul Capitalei avea un salariu care depăşea cu puţin 1.000 de lei, dar mai câştiga 5-6.000 de lei din bacşişul (remiză) de 10%, care era inclus pe nota de plată. „Ar fi o măsură bună să se stabilească şi acum un nivel de 10%, iar din el să fie plătiţi chelnerii. Aşa, şi aceştia ar fi cointeresaţi”, a afirmat el.
Potrivit lui Acatrinei, nivelul bacşişului din restaurante a scăzut „dramatic” în ultimii ani, în primul rând din cauza reducerii cu 60-70% a vânzărilor, dar şi a faptului că cei care încă mai mănâncă în oraş le lasă chelnerilor mai puţini bani.