La început, membrii acestei grupări au intenționat să transforme un perimetru situat nu departe de Rio în raiul traficanților de droguri, punând bariere stradale și nepermițând intervenția poliției. Ulterior, membrii grupării au trecut la un alt nivel, acela în care încearcă să-i convertească pe ceilalți locuitori la religia lor. Metoda preferată este violența, iar bilanțul este tragic: preoți uciși, bătrâni răniți, copii care au de suferit cele mai îngrozitoare violențe.
De asemenea, amenințările cu moartea sunt frecvente, după cum recunoaște și Gilbert Stivanello, comandantul departamentului pentru crime din motive de discriminare din cadrul poliției din Rio de Janeiro.
„Unii dintre ei se numesc pe ei înşişi «traficanţii de droguri ai lui Iisus»”, spune Stivanello.
Brazilienii sunt puși în fața unei decizii importante pentru viața lor, în vreme ce neoprotestantismul reconfigurează harta spirituală a Braziliei, deloc întâmplător poate cea mai mare țară din America Latină. Extremiștii religioși țintesc preponderent pe practicanții religiilor africane, dar și pe catolicii care sunt majoritari în această țară.
„Extremiştii poartă cu ei arme de foc şi vând droguri, însă se simt responsabili de interzicerea religiilor africane despre care spun că au legătură cu Diavolul”, mai spune Stivanello.
Rio de Janeiro este o zonă metropolitană foarte specială din punctul de vedere al religiilor. Aici este locul unui număr impresionant de religii afro-braziliene, dar în ultimul timp se face simțit un protestantism care este asociat mai ales cu violența. Primarul oraşului este un episcop al Bisericii Penticostale. Oraşul este și locul de origine al preşedintelui ţării, Jair Bolsonaro (botezat în râul Iordan şi ajuns în această funcție prin votul penticostalilor). Rio de Janeiro este şi locul de naştere al Bisericii Universale a Regatului lui Dumnezeu, un cult fondat de un apropiat al lui Bolsonaro, Edir Macedo. Macedo este autorul unei cărți interzisă de o instanță din Brazilia, fiind considerată drept „abuzivă și plină de prejudecăți”. În această carte, Macedo condamnă fără drept de apel religiile afro-braziliene pe care le numește „diabolice” și „filosofii ale diavolului”.
Din păcate însă, în ciuda violențelor și a abuzurilor, acest nou tip de protestantism este tot mai puternic, iar autoritățile par a fi renunțat la puterea lor în favoarea bandelor de traficanți și infractori.