Unde ne depunem banii ce ne prisosesc la un moment dat spre a fi păstraţi în siguranţă. Dar nu numai atât, ci şi sporiţi prin dobânzi şi câştiguri. Aşa am învăţat cu toţii în comunism: dacă azi un leu depui, mâine el va face pui. În capitalism, e altceva. Băncile au inventat depozitele pentru care clienţii iau mai puţini bani decât depun.
Să luăm exemplul unui român care are un depozit bancar de 500 de euro. Banca îi plăteşte la această sumă o dobândă medie de 3,5%. Nu toţi banii ajung, însă, la client. Asta pentru că statul ia un impozit pe venit de 16% din dobândă. În plus, banca va percepe aproape complet câştigul clientului. Aşa că românul respectiv va avea tot 500 de euro în cont, când se va duce la bancă să-şi recupereze banii.
Pentru sume mai mici de 500 de euro, oamenii se pot trezi, la final de an, că au mai puţini bani în cont decât au depus. Există, totuşi, şi câteva excepţii. Unele bănci nu taxează, de exemplu, administrarea contului sau le oferă clienţilor câteva zile în care îşi pot retrage banii din depozit fără comision.