Băsescu sesizează CCR, invocând procedura parlamentară neconstituţională de adoptare a unei legi

Concret, este vorba de Legea privind aprobarea OUG 115/2013 pentru instituirea unui nou termen în care să se finalizeze situaţia prevăzută la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum şi pentru prorogarea unor termene.

Prezentăm mai jos textul sesizării trimise de preşedinte Curţii Constituţionale:

„Inițial, Legea privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 115/2013 pentru instituirea unui nou termen în care să se finalizeze situaţia prevăzută la Art. 6 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum şi pentru prorogarea unor termene a fost adoptată de Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, în data de 24 iunie 2014.

La data de 10 iulie 2014, preşedintele României a solicitat Parlamentului reexaminarea acestei legi, în temeiul Art. 77 alin. (2) din Constituţia României.

În urma reexaminării, la data de 25 noiembrie 2014, Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, a adoptat Legea privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 115/2013 pentru instituirea unui nou termen în care să se finalizeze situaţia prevăzută la Art. 6 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum şi pentru prorogarea unor termene, cu unele modificări şi completări, inclusiv în sensul admiterii cererii de reexaminare, legea fiind retransmisă preşedintelui României, în vederea promulgării.

Motivele sesizării sunt următoarele:

În data de 10 iulie 2014, preşedintele României a solicitat reexaminarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 115/2013 pentru instituirea unui nou termen în care să se finalizeze situaţia prevăzută la Art. 6 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum şi pentru prorogarea unor termene, deoarece acest act normativ modifica, cu ocazia aprobării, un termen stabilit de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 115/2013 care la data adoptării legii de către camera decizională, era deja expirat de două zile, astfel că actul normativ transmis spre promulgare încălca prevederile Articolului 15 alineatul (2) din Constituţia României, potrivit căruia „legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile”, coroborat cu Articolul 78 din Legea Fundamentală, conform căruia, după promulgare, „legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei”.

În data de 14 octombrie 2014, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor a întocmit un Raport asupra cererii de reexaminare, ocazie cu care aceasta a fost aprobată, articolul din lege semnalat ca neconstituţional prin cererea preşedintelui României fiind eliminat. Cu toate acestea, prin acelaşi Raport, în lege a fost introdus un amendament care nu are vreo legătură cu aspectele ridicate prin cererea de reexaminare a preşedintelui României ori măcar cu obiectul de reglementare al Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 115/2013 aprobată prin legea supusă dezbaterii. Proiectul de lege, în forma amendată de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, a fost supus dezbaterii plenului Camerei Deputaţilor şi aprobat, în data de 25 noiembrie 2014.

Drept urmare, legea a fost completată cu Articolul IV, care dispune introducerea unui nou articol, 11, în Ordonanţa Guvernului nr. 89/2000 privind unele măsuri pentru autorizarea operatorilor şi efectuarea înscrierilor în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, având următorul cuprins: „Nu poate dobândi calitatea de operator autorizat/agent împuternicit şi nu poate efectua înregistrarea formularelor de aviz de înscriere în A.E.G.R.M. persoana care este parte în contractul/operaţiunile asimilate care stă la baza înscrierii sau în avizul de înscriere, după cum urmează: a) operatorul autorizat şi/sau agentul împuternicit al acestuia; b) societatea comercială la care operatorul autorizat şi/sau agentul împuternicit al acestuia deţin participaţii ori care este controlată, indirect, de operatorul autorizat şi/sau agentul împuternicit al acestuia; c) asociaţia sau fundaţia constituită de operatorul autorizat/agentul împuternicit al acestuia. (2) Înţelegerile dintre operatori sau agenţi privind înregistrarea exclusivă şi reciprocă în A.E.G.R.M. sunt considerate practici anticoncurenţiale şi sunt interzise.”.

Considerăm că modificarea şi completarea unui alt act normativ decât cel care făcea obiectul de reglementare al legii în forma iniţială cu ocazia reexaminării constituie o practică neconstituţională, pentru următoarele considerente:

Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 991/2008 cu privire la procedura parlamentară în cazul cererilor de reexaminare, stabilind faptul că autoritatea legiuitoare se poate pronunţa cu ocazia reexaminării legilor la cererea Preşedintelui României asupra textelor cuprinse în cererea de reexaminare şi a celor care au legătură cu acestea, dacă este necesară corelarea tehnico-legislativă a dispozițiilor din lege. Or, în cazul de faţă, nu putem admite faptul că între aspectele solicitate prin cererea de reexaminare şi introducerea Articolului IV, cu ocazia reexaminării, există vreo legătură care să justifice o atare practică.

Totodată, semnalăm faptul că, după reexaminare, Senatul în calitate de primă cameră sesizată, a respectat procedura parlamentară și s-a limitat la a elimina textele criticate prin cererea de reexaminare, fără a aduce alte modificări sau completări legii.
Ca atare, considerăm că modificarea și completarea unui alt act normativ decât cel care făcea obiectul de reglementare al legii în forma inițială, pe calea amendării proiectului de lege cu ocazia dezbaterii cererii de reexaminare în comisia camerei decizionale, fără dezbaterea şi votul prealabil al acestei modificări de către prima cameră sesizată, contravine flagrant Articolului 76 alineatul (2) din Constituția României, potrivit căruia „Legile ordinare și hotărârile se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți din fiecare Cameră”, precum şi principiului constituțional al bicameralismului.

Mai mult, Articolul IV din lege, introdus ca amendament cu ocazia reexaminării, vizează un alt act normativ și o altă situație juridică decât cele care făceau obiectul legii inițiale, astfel că el capătă natura juridică a unei propuneri legislative, care, în acest caz, ar fi adoptată cu încălcarea prevederilor Articolului 74 din Constituție, care reglementează inițiativa legislativă. Or, adoptarea unei propuneri legislative pe calea amendării proiectelor cu ocazia reexaminării, fără dezbaterea și adoptarea sa de către ambele camere ale Parlamentului, nu numai că ar încălca principiul bicameralismului, dar ar încălca și dreptul constituțional al președintelui României de a solicita reexaminarea legilor înainte de promulgare, conform Articolului 77 alineatul (2) din Constituție.”