Benone Sinulescu şi-a făcut testamentul în urmă cu mai mulţi ani, mai exact în 2014. Atunci, el declara că i-a lăsat averea soției sale, iar când ea nu va mai fi, nepoții vor moșteni agoniseala de-o viață a artistului.
„Eu şi soţia mea avem reciprocitate… Dacă mor eu, totul îi rămâne ei… Şi drepturile de autor, casele din Bucureşti, Buzău şi de lângă Arad, banii, toată averea noastră. Şi invers… Doar că soţia mea, fiind inginer chimist, nu are drepturi de autor.
În acest sens, am făcut deja testamentul la notariat. Am preferat să fie ceva gândit din vreme. Drepturile de autor nu le vom lăsa de izbelişte. După ce niciunul dintre noi nu va mai trăi, avem nepoţi. Şi eu, şi nevastă-mea avem familii mari‘, a declarat Benone Sinulescu, acum câţiva ani.
Acestuia i se mai spunea și „7case, mai tare ca Năstase” pe care și le-a achiziționat în cei 65 de ani de muzică. “Mi se spune Nea Beni, şapte case, mai tare ca Adrian Năstase. Așa se lăuda el prietenilor, la petreceri!”, conform sursei citate.
Deşi informaţii iniţale au indicat că ar fi murit la spital din cauza unei pneumonii, soţia lui a explicat că el a refuzat internarea.
Benone Sinulescu a avut în ultimele luni probleme de sănătate, fiind internat în mai multe rânduri.
Născut pe 24 mai 1937, Benone Sinulescu a început să cânte încă din adolescenţă.
E război total pe averea de un milion de euro a lui Petrică Mîțu Stoian. Dezvăluirea surprinzătoare făcută de apropiații aristului. Care e adevărata miză!
De-a lungul carierei, a colaborat cu diverşi interpreţi de muzică populară, printre care Irina Loghin, iar după 1989, a abordat şi stilul etno-dance şi cântat cu grupul Ro-Mania.
A debutat discografic în 1967, cu albumul omonim şi cel mai recent, în 2011, a lansat un disc de colinde.
În decembrie 1967, i-a fost acordat Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a „pentru merite deosebite şi îndelungată activitate artistică”, prin decret al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România.
Preşedintele României Ion Iliescu i-a conferit lui Benone Sinulescu, pe 29 noiembrie 2002, Crucea naţională Serviciul Credincios clasa a III-a, „pentru crearea şi transmiterea cu talent şi dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizaţia românească şi universală”.
El i-a conferit pe 7 februarie 2004 şi Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofiţer, Categoria D – „Arta Spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activităţi şi pentru dăruirea şi talentul interpretativ pus în slujba artei scenice şi a spectacolului”.