Berlinale2014 – Porumboiu, despre „Al doilea joc”: Un tip de document, un meci care devine cumva film

Alături de tatăl său, Adrian Porumboiu, care a fost arbitru de fotbal în timpul regimului Ceauşescu, regizorul comentează înregistrarea pe casetă video a unui meci dintre echipele Dinamo şi Steaua. Meciul se desfăşura în 1988. Pe măsură ce meciul se desfăşoară şi riscă să fie oprit din cauza ninsorii, spectatorul începe să-şi pună întrebări despre modul în care un arbitru imparţial a putut să supravieţuiască într-un stat cu un partid unic.

Filmul prezintă unul dintre meciurile jucate de echipele de fotbal Dinamo şi Steaua, „al treilea sau al patrulea arbitrat de Adrian Porumboiu”, după cum a spus cineastul Corneliu Porumboiu. Titlul ales pentru acest film – „Al doilea joc” – are o strânsă legătură cu ninsoarea abundentă, din cauza acesteia, „meciul parcă prelungindu-se în afara terenului”, scrie Mediafax.

„La un moment dat, tata avea ca sonerie la telefon «Al doilea vals» de Şostacovici şi mă gândeam, la un moment dat, chiar să fie la final, pentru că, la un moment dat, meciul arată sau devine un pic absurd, parcă nu mai înţelegi nici regulile, toată zăpada nu mai delimitează terenul şi parcă meciul se prelungeşte şi în afara lui şi cumva de aici prima intenţie şi după aceea am spus că ar fi mai propriu «Al doilea joc»”, a declarat acesta.

„Un joc normal, care devine mai mult şi ceva secundar care devine principal. (…) Este un meci de fotbal care devine cumva un film”, a mai spus acesta.

Caseta video pe care este înregistrat meciul dintre Dinamo şi Steaua şi care este folosită pentru film nu are sonor, astfel încât lungmetrajul regizat de Corneliu Porumboiu nu are parte de atmosfera creată în tribune de suporterii celor două echipe. Chiar şi aşa, imaginea stadionului plin de zăpadă şi tinerii jucători de atunci – Lupu, Lupescu, Mateuţ, Cămătaru, Lung, D. Petrescu, Hagi, Lăcătuş şi Piţurcă – ajută la depăşirea momentelor „goale”.

„Când am început proiectul acesta, mă gândeam la un moment dat, era un meci care pentru mine însemna ceva, nu m-am gândit de la început că va fi un film. De obicei, eu mă duc acasă de Paşti sau de Crăciun şi, anul trecut, de Paşti, când m-am dus acasă, aveam la mine DVD-ul şi am zis să îl văd. Am luat doar un reportofon la mine, pentru că mă gândeam că o să vedem meciul împreună şi poate materialul acesta sonor va constitui poate un fel de documentare pentru un film. Nu am vrut la început să fac filmul în varianta asta”, a relatat Corneliu Porumboiu.

Acasă, Corneliu Porumboiu a găsit doar un aparat video cu un singur buton – „play” – şi, împreună cu tată său, cei doi au început să discute despre meci, la un moment dat observând că bateriile reportofonului s-au terminat.

„A trebuit să lăsăm meciul să curgă până la capăt. Am început din nou meciul şi am înregistrat partea a doua şi a doua zi iar bateriile s-au terminat. De fapt, am tras patru bucăţi din meci. Ultima parte, cred că la minutul 70, nu aveam decât o singură dublă”, a mai spus acesta.

Cu toate că ştia despre ideea realizării unui film despre fotbal, Adrian Porumboiu spune în „Al doilea joc” că nu se poate realiza o astfel de producţie, lumea nefiind interesată de lucruri care s-au petrecut cu mult timp în urmă.

„El a spus «nu poţi să faci un film cu aşa ceva». (…) Rămâne un fel de home-movie. Rămâne şi la o discuţie, nu este nimic forţat, e ca o discuţie şi discuţia asta atinge foarte multe lucruri. Meciul în sine mie îmi place foarte mult şi asta m-a şi surprins. (…) (Meciul, n.r.) era o chestie care îmi aparţinea cumva, făcea parte din trecutul meu, dar şi ceva foarte distant şi, când am început să văd meciul, chiar am intrat în meci, a început să-mi placă”, a mai spus acesta.

Fiind un amator de fotbal, „jucătorii” acelui meci, „felul în care se juca” i s-au părut extraordinare, afirmând că poate a fost atras şi de un demers de a aduce pe marele ecran un lucru din el – „iubitorul de fotbal”.

„E un tip de document, un document în sine, apoi este discuţia care este în prezent între mine şi tata, dar materia vizuală este un document”, a mai spus aceasta.

Întrebat dacă el consideră fotbalul o artă, având în vedere unele dintre replicile incluse în lungmetraj, Corneliu Porumboiu a afirmat că este „un tip de spectacol, care, uneori, pentru el, se apropie cu arta”. „Eu, când văd un meci de fotbal, eu nu sunt genul de spectator fan care vreau neapărat să câştige o echipă sau alta. Îmi plac câteva echipe, dar nu ţin neapărat sau nu sunt un suporter înfocat. Pe de altă parte, la un meci de fotbal, mie îmi place, de exemplu, dacă văd o preluare sau un gol extraordinar sau zece pase, o execuţie tehnică deosebită, eu sunt mulţumit. Nu sunt în logica aceea că una (dintre echipe, n.r.) trebuie să câştige neapărat”, a mai povestit acesta.

În ceea ce priveşte distribuirea filmului în România, Corneliu Porumboiu a spus că acesta ar merge promovat „în zone experimentale”.

„E un proiect atipic, e un tip de film care merge în zone experimentale şi de aceea m-am gândit la un alt tip de distribuţie, poate în zona alternativă. Cinema-ul de autor cred că este consumat în general de femei şi un film despre fotbal nu prea are şanse”, a spus acesta.

De asemenea, despre prima proiecţie la Berlinală, în secţiunea necompetitivă Forum, Corneliu Porumboiu a spus că a fost primită foarte bine. „A fost bine. (…) Fotbalul, aici, în Germania, este extrem de iubit ca sport, sunt foarte multe reviste, majoritatea celor pe care i-am întâlnit sunt preocupaţi şi de tactică. Ştiu foarte multe lucruri legate de fotbal”, a mai spus acesta.

Filmul a fost bine primit şi de jurnaliştii participanţi la Festivalul de la Berlin, la vizionarea pentru presă sala fiind plină, iar replicile amuzante dintre seniorul Porumboiu şi junior au stârnit râsete în rândul acestora.

În timp ce vizionarea meciului îi reaminteşte lui Adrian Porumboiu de perioada comunistă, de serviciile secrete şi de sistemul camerelor de filmat care nu permitea ca anumite scene din teren, precum îmbrâncelile dintre jucători, să fie prezentate la televizor, Corneliu Porumboiu afirmă că filmul este legat de copilăria sa.

„Bravo, bătrâne. Ai arbitrat bine”, încheie Corneliu Porumboiu „Al doilea joc”.

Corneliu Porumboiu s-a născut în 1975, la Vaslui, şi a absolvit Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC), unde a studiat regia de film. Scurtmetrajele sale realizate în timpul facultăţii au fost premiate la festivaluri importante de film precum cele de la Cannes şi Montpellier. În 2006, a fost lansat primul său lungmetraj, „A fost sau n-a fost?”, care a fost selectat în secţiunea Quinzaine des Réalisateurs de la Cannes şi a câştigat Camera d’Or pentru debut şi Label Europe – premiul distribuitorilor de film. Pelicula a obţinut apoi numeroase premii la festivaluri din toată lumea. În 2009, al doilea lungmetraj al său, „Poliţist, Adjectiv”, a câştigat premiul FIPRESCI şi premiul juriului la Cannes, unde a fost proiectat în secţiunea Un Certain Regard.

Anul trecut, cineastul Corneliu Porumboiu a prezentat publicului cel de-al treilea lungmetraj al său, „Când se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism/ When Evening Falls on Bucharest or Metabolism”, care a fost proiectat în competiţiile oficiale ale unor festivaluri de film precum cele de la Locarno, Sarajevo, New York, Toronto şi Salonic.

Cea de-a 64-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin are loc în perioada 6 – 16 februarie.