Spaniolii şi arabii credeau ca semnele din nastere sunt norocoase si, daca le atingi, îţi vor împlini o dorinţa. Pe de alta parte, în Franţa medievală, oamenii credeau ca sunt semnele diavolului si copilul atins de demoni trebuie exorcizat.
În America, vânatoarea de vrajitoare a sacrificat pe rug femei fara nicio vina, doar pentru ca aveau aluniţe mari pe faţa si se credea ca unelteau la porunca necuratului. Arabii legau apariţia petelor la bebelusi de fazele Lunii sau de eclipse. Daca mama însarcinata atingea o anumita parte a corpului în timp ce se uita la eclipsa, copilul ei avea sa fie însemnat pe viaţa. De la o cultura la alta, semnele ciudate care apareau pe corpul copiilor, adesea urâte si temute, au capatat semnifi caţii diverse si greu de explicat.
În credinţa populara româneasca dainuie un sfat de care ar trebui sa ţina cont toate tinerele însarcinate.
Oricât de mult le-ar fi pofta de vreun fruct sau de ceva dulce, nu trebuie sa fure, altfel copiii lor vor fi „însemnaţi” pe nedrept. În Moldova, avertismentul era si mai explicit: sa nu furi si sa nu duci mâna la faţa, altfel copilul va purta pe chip însemnul lucrului furat. De asemenea, femeia însarcinata trebuie sa-si fereasca privirea, daca-i apar în faţa oameni cocosaţi, diformi, fara vreo mâna sau vreun picior. Daca mama se uita lung la defectul acelei persoane, bebelusul capata un semn urât pe corp, chiar în locul cu pricina. Nici sa manânce un mar început de altul nu avea voie, ca aparea un semn ca o muscatura pe faţa copilului.