Blestemul milionarilor români: Secretele bogătaşilor duse dincolo de moarte

Multi dintre noi cei care traim din salariu ne intrebam ce le lipseste bogatasilor sa fie fericiti. De ce daca ai la un moment dat bani incat sa traiesti linistit toata viata, nu te retragi din activitate sa-ti savurezi bogatia. Studiind insa psihologia milionarului, descoperim ca niciodata nu este simplu. Ca in principiu, chiar daca poti sa scapi din nebunia acumularii, lucrurile se desfasoara ca intr-un joc de poker din care nu poti iesi cand vrei tu. Pe de alta parte, ca sa ajungi sa ai bani, cel putin in Romania, este foarte probabil ca trebuie sa fi facut multe compromisuri, deci multa lume te are la mana. Toate acestea nasc angoasa de milionar care duce, de multe ori, la sinucidere sau sentimentul omnipotentei care ii face neatenti la lucrurile cotidiene, cum ar fi un tren sau un partener de trafic care te pot scoate din joc, oricati bani ai avea. Chiar daca ai un milion sau doua de euro, moartea nu te controleaza-n portofel.

Unii dintre oamenii putred de bogati se sinucid din motive mai simple. Sunt incoltiti de justitiei si poate de constiinta. Spectrul puscariei, ii sperie in asa hal incat decid sa isi puna capat vietii. Ultimul caz de milionar care socheaza prin gestul sau fatal este Ilie Vonica, proprietarul grupului Polisano si al lantului de farmacii Reteta. Dupa ce afacerea sa a ajuns sub lupa justitiei, autoritatile au descoperit ca firma lui Vonica inselase statul cu 1.7 milioane de lei luati din buzunarul bolnavilor de cancer. Decontarile de bani in numele acestor oameni si asa loviti de soarta, daca s-au facut, reprezinta o ticalosie in sine, idiferent de verdictul justitiei. Probabil ca, in subconstient, exista sentimentul vinovatiei care a actionat atunci cand Ilie Vonica si-a dat seama ca ingineria financiara a fost descoperita. Straniu este faptul ca cercetarea procurorilor nu ajunsese inca la persoana lui ci numai la sotie care se află in arest preventiv. De altfel, in scrisoarea de adio Vonica sustine ca lovitura de gratie pe care a primit-o a fost chiar arestarea sotiei sale.

Cu multi ani in urma un alt caz exploda de-a dreptul in presa. In 2004, un miliardar bonhomme, cu un comportament absolut normal, Mihai Erbasu avea sa fie gasit mort in piscina fara apa din curtea casei sale de la Snagov. Prima ipoteza si care a ramas inca in picioare pana acum, cu toate teoriile conspirationiste ce s-au dezvoltat in jurul acestui caz, este sinuciderea. Mihai Erbasu a facut bani din constructii, detinand la momentul sinuciderii o avere impresionanta conform topului Forbes. Numai ca, dincolo de opulentă si stralucire pe Mihai Erbasu il apasau griji despre care opinia publica a aflat foarte putin, ulterior mortii lui. Ce se stie clar este ca firmele sale aveau o datorie de 59 de miliarde de lei catre bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale. Din perspectivă psihologica, cazul Erbasu este, intr-adevar, o curiozitate. Profilul sau psihologic nu a indicat vreodata, retrospectiv macar vorbind, posibilitatea unei labilitati care sa duca la un act suicidar.

In 2006, un alt magnat, din industria tutunului, si-a pus capat zilelor. Florin Anghelescu, fostul sot al consilierului prezidential de la acea vremea, Stana Anghelescu – detinea compania de tutun Anghelescu Industry care parea un model de bussiness infloritar. Numai ca, prosperitatea rapid dobandita avea si ea un pret, ca aproape intotdeauna. Prins cu ocaua mica in 2005 de catre ANAF, incoltit de procuratura, probabil santajat si de parteneri mai putin vizibili, Anghelescu este gasit de organele de ancheta cu 24 de tone de tutun fara acte. Astfel, decide sa-si puna capat zilelor, spanzurandu-se in subsolul vilei sale din Bucuresti. O moarte suspecta asupra careia a planat multa vreme dubiul ca nu ar fi fost sinucidere.

Mai aproape de zilele noastre, un alt suicid a zguduit opinia publica. George Claudiu Dumitru, avocatul lui Dan Adamescu, milionar in top 300, s-a aruncat in fata metroului de la Universitate. Tanarul avocat, pion principal al acuzarii in cazul judecatorilor arestati de la Tribunalul Bucuresti se pare ca l-ar fi denuntat pe insusi seful sau, milionarul Adamescu, cu privire la cumpararea unui judecator pentru a primi o sentinta favorabila. Coplesit probabil de gravitatea si implicatiile gestului său sau poate amenintat sistematic de cei pe care i-a denuntat, George Dumitru decide sa-si incheie socotelile cu viata.

Averea nemasurata, obtinuta rapid, nu intotdeauna prin cele mai curate mijloace, devine o povara psihologica, modificand profund comportamentul bogatasilor. Sentimentul invulnerabilitatii ii îndeamnă de foarte multe ori sa faca gesturi care ii pun in pericole extreme, in cautare de senzatii tari. Rationamente de genul- nimic nu ma poate atinge, am cea mai tare masina sau cea mai tare salupa- ii duce pe unii milionari direct in ghiarele mortii.
Un exemplu in acest sens este destinul afaceristului George Naghi, patronul fabricii de mezeluri Aldis care isi gaseste sfarsitul intr-un accident de salupa. Plecat impreuna cu sotia intr-o plimbare pe dunare la bordul salupei personale, excentricul miliardar acclereaza la maximum si pierde controlul barcii, lovindu-se violent intr-un damb, la intrarea pe canalul siderugic. Moare pe loc. Decesul omului de afaceri constituie un adevarat soc pentru toti cei care l-au cunoscut. De altfel, pentru prima data in Calarasi se declara doliu local.

Un alt caz ce tine de fatalitate este cel al lui Alin Popa, milionarul care a pus pe picioare o afacere prospera cu Tir-uri. Ironia sortii face ca acesta sa-si piarda viata dupa ce s-a izbit violent cu atutorismul chair de un TIR.
Probabil ca averea foarte mare le da unora dintre bogatasi senzatia ca sunt deasupra legilor, chiar si celor ale fizicii. Mai mult decat atat, un bogatas cu limuzina care se respecta nu poate sta la bariera, laolalta cu saracimea. Nae Niculae, imbogatit din imobiliare, trecea sistematic pe sub barierele de la Pipera, ignorand pericolul de a fi lovit de tren. Pana intr-o zi cand limuzina sa de lux a fost facuta praf de trenul de Constanta.

Blestemul milionarilor nu este chiar un blestem. Sfarsiturile dramatice ale multor oameni potenti finaciar sunt doar o consecinta a unei atitudini fata de lume si viata.