BOBOTEAZA: Apă adusă de salvamontişti la Straja, cruce „pescuită” la Constanţa

BOBOTEAZA: An de an, la schitul din Straja are loc, de Bobotează, slujba de sfinţire a apei, care este adusă de salvamontişti de la izvoarele din munte.

„Salvamontiştii aduc circa 220 de litri de apă de la cele şapte izvoare din Straja. Anul acesta apa este adusă mai mult pe jos decât cu schiurile de tură, pentru că nu este zăpadă, dar salvamontiştii se ajută şi de ATV-uri. Anul acesta este un efort mai mare pentru ei”, a declarat, luni, Emil Părău, iniţiatorul acţiunii din Straja.

Slujba de Bobotează are loc pe platoul din faţa Schitului Straja şi va fi oficiată de părintele Dimitrie.

La schit, apa adusă de salvamontişti este sfinţită, iar mai apoi este împărţită credincioşilor care participă la slujbă.

Alte articole

La 71 de ani, Vladimir Putin a continuat tradiția băii în apă rece ca gheața de Boboteaza pe rit vechi

Românii nu vor să deschidă ușa preoților: „Umblă mai mult pentru bani decât pentru evenimentul în sine”

Izvorul situat la cea mai mare altitudine este cel de la cota 1.700.

Anul acesta se împlinesc 14 ani de când în Straja este marcată Boboteaza printr-o acţiune la care participă şi salvamontiştii, dar şi turiştii aflaţi în staţiunea aflată la circa opt kilometri de municipiul Lupeni.

„Slujba de sfinţire a apei în Straja datează încă din anul 2000, când a fost sfinţit Schitul Straja. Această tradiţie o vom păstra în continuare”, a explicat Emil Părău.

BOBOTEAZA: Cruce scoasă din apă de un scafandru

BOBOTEAZA. Mii de persoane au asistat luni, 6 ianuarie 2013, la slujba de Boboteazăde la Catedrala Ortodoxă, închinată Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, iar apoi au aşteptat pe Faleza Cazinoului momentul sfinţirii apelor de către Arhiepiscopul Tomisului. Profitând de vremea bună, peste 30 de tineri curajoşi au sărit în apă să prindă cele trei cruci aruncate în mare, conform tradiţiei, de către IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. Lupta nu a fost uşoară, însă preoţii prezenţi la Bobotează au declarat printre câştigători, în acest an, pe scafandrul Alexandru Dumitru Oprea de 25 de ani. Tânărul spune că a participat pentru al cincilea an la întrecere. Ceilalţi tineri nu s-au întors la mal de unde au plecat, ci au fost recuperaţi cu o ambarcaţiune şi duşi în altă parte, pentru a evita întâlnirea cu presa. Este vorba despre Florin Stupariu, de 25 de ani, scafandru fluvial, şi Iulian Rusu, de 35 de ani, de la Poliţia de Frontieră. Pe lângă recuperarea crucilor, tinerii urmează să fie premiaţi de Arhiepiscopie. De asemenea, se spune că omul care prinde crucea de lemn, pe care preotul o aruncă în apă, în ziua sfântă a Botezului Domnului, are parte de noroc tot anul. Asta speră şi cei trei tineri care au recuperat crucile. Restul credincioşilor i-au încurajat de pe margine, au ascultat slujba şi au plecat spre case cu sticlele pline de apă sfinţită. Arhiepiscopia Tomisului a pregătit 120 de mii de sticle cu apă sfinţită pentru acestă zi. De precizat că un tânăr care s-a aruncat în apă, care a declarat că e simplu şofer, s-a plâns după competiţie că: Aşa e în fiecare an, e blat, se aruncă crucile numai pe partea scafandrilor!.

BOBOTEAZA, TRADIŢII, OBICEIURI, SUPERSTIŢII

BOBOTEAZA din 6 ianuarie, alături de ziua Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului, prăznuită în 7 ianuarie, marchează sfârşitul sărbătorilor de iarnă şi, totodată, al celor dedicate naşterii lui Iisus Hristos.

Boboteaza face parte din suita celor 12 sărbători creştine importante şi este menită să reamintească cele petrecute la apa Iordanului, înainte ca Iisus să păşească în viaţa publică, de aceea Biserica mai numeşte Boboteaza şi „Arătarea Domnului”, ” Dumnezeiasca Arătare” sau „Epifania”, această din urmă denumire provenind din limba greacă şi înseamnând „arătare”, „descoperire”, „revelare”.

BOBOTEAZA este una dintre cele mai importante sărbători, atât pentru creştinii ortodocşi, cât şi pentru cei catolici.

La români, ziua de Bobotează cuprinde motive specifice sărbătorilor de Crăciun. Astfel, în unele zone se colindă, se fac şi se prind farmecele şi descântecele, se află ursitul, se fac prorociri despre noul an.

Iordănitul femeilor este un alt obicei. În trecut, în satele din nordul ţării, femeile se adunau în grupuri mari acasă la cineva şi duceau alimente şi băutură. După ce serveau masa, ele cântau şi jucau toată noaptea. Dimineaţa ieşeau pe stradă şi luau pe sus bărbaţii care apăreau întâmplator pe drum, îi luau cu forţa la râu, ameninţându-i cu aruncatul în apă. În unele regiuni avea loc integrarea tinerelor neveste în comunitatea femeilor căsătorite prin udarea cu apă din fântână sau dintr-un râu.

BOBOTEAZA: Fetele îşi visează ursitul

Se spune că, în noaptea de Bobotează, tinerele fete îşi visează ursitul. Ele îşi leagă pe inelar un fir roşu de mătase şi o rămurică de busuioc şi pun busuioc sub pernă. Fetele care cad pe gheaţă în ziua de BOBOTEAZApot fi sigure că se vor mărita în acel an, spune tradiţia populară.

De asemenea, potrivit tradiţiei, în ajunul Bobotezei, în casele românilor se pregăteşte o masă asemănătoare cu cea din Ajunul Crăciunului. Astfel, sub faţa de masă se pune fân sau otavă, iar pe fiecare colţ al acesteia se pune câte un bulgăre de sare. Apoi, pe masă se aşază 12 feluri de mâncare: colivă, bob fiert, fiertură de prune sau perje afumate, sarmale umplute cu crupe, borş de „burechiuşe” sau „urechiuşele babei” (fasole albă cu colţunaşi umpluţi cu ciuperci), borş de peşte, peşte prăjit, plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acră, plăcinte cu mac.

Nimeni nu se atinge de bucate până nu soseşte preotul cu Iordanul sau Chiralesa, pentru a sfinţi masa. „Chiralesa” provine din neo-greacă şi înseamnă „Doamne, miluieşte!”. Exista credinţa că, strigând „Chiralesa”, oamenii capătă putere, toate relele fug şi anul va fi curat până la Sfântul Andrei (30 noiembrie). După sfinţirea alimentelor, o parte din mâncare se dă animalelor din gospodărie, pentru a fi fertile şi protejate de boli.

BOBOTEAZA: Certurile sunt interzise

Se crede că, dacă în dimineaţa Ajunului de Bobotează, pomii sunt încărcaţi cu promoroacă, aceştia vor avea rod bogat. De asemenea, se crede că animalele din grajd vorbesc la miezul nopţii dinspre ziua de BOBOTEAZA despre locurile unde sunt ascunse comorile.

Tradiţia mai spune că la BOBOTEAZA nu se spală rufe. În această zi sunt interzise certurile în casă şi nu se dă nimic cu împrumut.

De Sfântul Ioan Botezatorul (7 ianuarie) există un alt obicei, numit „Udatul Ionilor”, întâlnit mai ales în Transilvania şi Bucovina. În Bucovina, la porţile tuturor care au acest nume se pune un brad împodobit, iar aceştia dau o petrecere cu lăutari. Mai mult, în Transilvania cei care au acest nume sunt purtaţi cu mare alai prin sat până la râu, unde sunt botezaţi sau purificaţi.

Boboteaza sau Botezul Domnului, sărbătoarea din 6 ianuarie cunoscută şi sub denumirile „Arătarea Domnului” sau „Epifania”, şi ziua Sfântului Ioan, din 7 ianuarie, marchează sfârşitul ciclului de sărbători dedicate Naşterii Mântuitorului.Iisus Hristos.

BOBOTEAZA în alte ţări

Catolicii celebrează pe 6 ianuarie Epifania, care simbolizează anunţarea naşterii lui Hristos regilor magi, care au venit să-l vadă pe pruncul abia născut, aducându-i daruri, aur, smirnă şi tămâie.

În Franţa, cu această ocazie se serveşte un fel de plăcintă numită „la galette des rois”, care pe vremuri era împărţită în tot atâtea felii câţi comeseni erau, plus una. Felia suplimentară, denumită „a Bunului Dumnezeu” sau „a Fecioarei”, era oferită primului sărac care apărea în faţa familiei.

Un obicei actual constă în ascunderea unei figurine, reprezentând un rege mag, în interiorul plăcintei, iar cel dintre meseni care va descoperi figurina în porţia sa va fi regele zilei.

În Belgia şi în Olanda există, de asemenea, tradiţia preparării unui desert cu cremă de migdale, similar celui pregătit în Franţa. Cel mai tânăr dintre membrii familiei se ascunde sub masă pentru a alege feliile pentru fiecare, iar cel desemnat regele zilei îşi alege o regină. În timpul acestei zile, copiii străbat străzile intonând cântecul stelei şi intră în case pentru a primi mandarine şi bomboane, tradiţie pe cale de dispariţie în Belgia, dar păstrată încă în regiunile de provincie flamande.

În Spania sau în unele regiuni din Italia, copiii aşteaptă cadouri de la regii magi pe 6 ianuarie, zi dedicată petrecerii.