BOBOTEAZA. Sarbatoarea Bobotezei este amintita din secolul al II lea, la Sfantul Clement Alexandrinul. In primele secole, Boboteaza era sarbatorita impreuna cu Nasterea Domnului, pe 6 ianuarie. Incepand cu secolul al IV lea, cele doua sarbatori au fost despartite: 25 decembrie fiind data stabilita pentru praznuirea Nasterii Domnului si 6 ianuarie pentru Botezul Domnului.
In ziua de Boboteaza are loc sfintirea apei, in timpul slujbei de Iordan. Pregatirea acestui moment se face si astazi, cu multa atentie, in fiecare comunitate. Locul de desfasurare a slujbei se alege impreuna cu preotul satului, de obicei intr-un spatiu mai larg – unde sa fie cel putin o fantana -, in imediata vecinatate a unei ape curgatoare, in gospodaria unui om sau in curtea bisericii. Pentru acest moment se aduce apa, care se punea in vase mari de lemn si, tot acum, se taie, la rau, o cruce mare de gheata. In jurul acestei cruci sau in jurul crucii care se afla in mod normal in curtea bisericii, se desfasoara intreg ceremonialul religios, la care participa toata suflarea comunitatii.
Dupa slujba de sfintire a apei, transformata in agheasma, fiecare satean isi ia apa sfintita in vasele de lemn sau de sticla cu care a venit de acasa. Pe drumul de intoarcere ei striga „Chiraleisa”- pentru belsugul holdelor viitoare, pentru purificarea aerului si pentru cresterea cat mai mare a canepii – si toarna cate putina agheasma in toate fantanile intalnite in cale. Odata ajunsi acasa, oamenii sfintesc cu agheasma sura, grajdul, animalele din grajd, pomii din livada, casa si interiorul casei.
Cunoastem din Sfanta Scriptura ca nu doar poporul a venit la raul Iordan sa se boteze, ci si Hristos. Insa Iisus a venit la Ioan si i-a cerut sa-L boteze, nu pentru ca avea nevoie de curatire de pacate, caci era Dumnezeu-Omul, ci pentru a sfinti creatia. De aici reiese ca Imparatia lui Dumnezeu vine catre noi, numai daca si noi ne indreptam spre ea.
Prezenta preotilor in casele credinciosilor de Boboteaza, ne descopera ca nu doar credinciosii vin spre Biserica, ci si Hristos prin cler vine catre ei. Mantuitorul nu sta inchis in biserica, ci este dus tainic in casele credinciosilor, spre a intari unirea cu ei. Sfintirea caselor cu Aghiasma Mare daruieste credinciosilor mai multa putere spre implinirea voii lui Dumnezeu. Astfel, fiecare familie devine o Biserica mai marturisitoare.
E gresit sa credem ca doar noi facem drumul catre Hristos. Asa cum marturisesc si cantarile bisericesti, nu soldatii romani au fost cei care I-au intins Mantuitorului mainile pe cruce, ci Hristos Insusi Isi deschide bratele intr-un semn de iubire dusa pana la moarte din dragoste fata de Tatal si fata de toti oamenii. Si in chipul acestei imbratisari cauta sa intre si in casele noastre, ca sa reverse peste noi iubirea dumnezeiasca.
Prezenta tainica a lui Hristos in casele credinciosilor prin preot aprinde focul dragostei in inima crestinilor, astfel incat ei trebuie sa caute sa intretina acest foc printr-un mers cat mai des la slujbele din biserica.
In Bucovina, purificarea aerului se facea, candva, prin focuri si fumegatii, in cadrul unui obicei numit Ardeasca. Aceasta manifestare avea loc imediat dupa sfintirea apei cand tinerii se retrageau pe locuri mai inalte, avand asupra lor carbuni aprinsi ce fusesera folositi anterior la aprinderea secaluselor, si aprindeau focurile de Boboteaza. Rugul era facut din vreascuri si frunze uscate stranse de feciori cu o zi inainte. Tinerii cantau si dansau in jurul focului si sareau peste foc, atunci cand acesta se mai potolea, in credinta ca vor fi feriti, astfel, de boli si de pacate.
La plecare, fiecare lua carbuni aprinsi cu care, odata ajunsi acasa, afumau pomii din livada in scop fertilizator. De asemenea, inconjurau casa cu pulberea folosita ca incarcatura pentru secaluse crezand ca astfel casa va fi ferita de primejdii, mai ales de trasnete.
In cele trei zile, cat tine Boboteaza in Bucovina, exista sate in care vecinii, prietenii si rudele obisnuiesc a se colinda reciproc, dupa cum exista comunitati in care, in aceste zile, reapar mascatii. Tinerii, mascati in babe si mosnegi, colinda mai ales pe la casele unde se gasesc fete de maritat. Acest obicei este o reminiscenta a cultului mosilor si stramosilor precum si a unor vechi practici fertilizatoare.
Citeşte şi BOBOTEAZĂ 2017. Cum îţi poţi afla ursitul în ajunul Bobotezei. Ce trebuie să faci şi ce să nu faci