Boli ciudate: Povestea unei femei psihiatru care e disperată SĂ PARALIZEZE de la brâu în jos

Chloe Jennings-White, o americancă de 57 de ani, suferă de o tulburare psihică extrem de rară, numită „Dereglarea Integrităţii Identităţii Corporale” (BIID), boală care îi provoacă dorinţa disperată de a ajunge într-un scaun cu rotile, ca paraplegicii.

Medicii i-au descoperit acest sindrom în 2008 şi i-au sugerat să încerce să folosească un scaun cu rotile, pentru a-şi mai ameliora tulburarea. Chloe a atins culmea fericirii după ce a făcut această experienţă, pentru că altfel ar fi încercat la un moment dat să îşi provoace singură leziuni ale coloanei vertebrale doar pentru a-şi atinge scopul vieţii ei, acela de a fi paralizată de la brâu în jos.

Chloe este cercetător psihiatru şi umblă în scaun cu rotile, pretinzând că este paralizată. „Este o imensă uşurare pentru mine să umblu în scaun cu rotile (…) BIID este o tulburare psihică severă, dar eu nu îmi dădeam seama că aşa ceva mi se întâmpla, de fapt, mie”, a mărturisit Chloe, citată de mirror.co.uk. „Acum ştiu, în sfârşit, că nu sunt singura (care suferă de aceasta boală, n.r.), iar scaunul cu rotile îmi potoleşte dorinţa de a-mi rupe singură coloana vertebrală şi cred că scaunul mi-a salvat viaţa”, a mai spus femeia.

Obsedată de la 9 ani de paraplegia mătuşii 

Obsesia lui Chloe pentru paralizie a început să se manifeste pregnant de la vârsta de 9 ani, iar „sursa de inspiraţie” a fost o mătuşă de-a ei, Olive, care ajunsese paraplegică după ce se accidentase cu bicicleta, pe la 20 de ani.

În încercarea de a o imita pe mătuşa ei, Chloe s-a urcat pe bicicletă cu dorinţa de a se accidenta şi de a rămâne şi ea paralizată de la brâu în jos. „Nu îmi dădeam seama ce vreau să fac, dar îmi doream cu ardoare să fiu şi eu paraplegică, aşa cum era mătuşa mea”. Ea a încercat să se accidenteze mergând cu bicileta în pădure, dar nu a obţinut rezultatul scontat, alegându-se doar cu câteva zgârieturi.

Văzând că planul nu i-a reuşit, Chloe a plusat. A pornit din nou în aventură şi a căzut mai rău, fiind gata să îşi rupă gâtul răsturnându-se cu bicicleta care a ajuns peste ea. „Atunci mi-am dat seama că era să îmi rup şi gâtul şi spinarea şi să ajung cvadriplegică, adică paralizată total, ceea ce nu îmi doream”, s-a confesat Chloe.

Elevă eminentă

Inspirată de alte două persoane suferinde – un coleg de şcoală care avea poliomielită şi de un vecin care avea „spina bifida”, lui Chloe i-a venit ideea să poarte atele. „Când aveam 10 ani, am descoperit că dacă îmi bandajam picioarele, mă simţeam foarte bine, parcă mă eliberam. Începusem să adun bucăţi de lemn, şipci şi să îmi confecţionez atele care îmi imobilizau genunchii”, a povestit Chloe.

După ce a mai crescut, Chloe şi-a dat seama că dorinţele ei erau diferite de ale celorlalţi şi a început să-şi ascundă experimentele şi de prieteni şi de familie.

Chloe excela la şcoală şi aspira să meargă la Universitatea Cambridge, să studieze chimia. Când a ajuns însă la Institutul de Cercetări Stanford, în Statele Unite, fanteziile ei paraplegige au luat-o razna. Una dintre acestea, cea mai frecventă, era când se vedea conducând maşina în drum spre casă şi izbindu-se de un zid…

La 31 de ani, Chloe a făcut fibromialgie, manifestată prin sensibilitate şi dureri musculare, de tendoane şi de articulaţii. Aceasta a făcut-o să renunţe la sportul ei preferat, tenisul, dar s-a consolat cu faptul că putea să poarte măcar nişte atele. Nu a povestit însă nimănui despre fanteziile legate de paraplegie, deşi începuse să îşi dea seama de dorinţa ei ciudată, pe care nu putea să şi-o înfrâneze însă.

Accidentul salvator

În afară de ideea fixă de a fi paraplegică, Chloe începuse să lupte şi cu sexualitatea ei, având înclinaţie pentru femei, nu pentru bărbaţi. În iunie 2006, la 51 de ani, ea s-a hotărât în cele din urmă să ceară ajutor. A apelat la „matrimoniale” şi aşa a cunoscut-o pe Danielle, de 44 de ani, care i-a devenit prietenă.

Daniellei nu i-a dezvăluit obsesia ei de la început. În decembrie 2006, Chloe s-a accidentat la schi, lovindu-se la coloană. A fost nevoită să poarte un costum special, pentru că avea dureri mari de spate şi traumatisme.

Medicii au avertizat-o să nu mai pună niciodată schiurile în picioare, dar Chloe tocmai asta voia să audă de la ei. „Era ca şi cum i-ai fi arătat roşu unui taur”, a spus Chloe, care s-a dus din nou pe pârtie după ce s-a înzdrăvenit, anul următor. Dar nu a mai reuşit să îşi facă rău.

În schimb, s-a hotărât să rupă tăcerea. I-a spus cu orice risc Daniellei ce o frămâna de fapt. Spre surprinderea lui Chloe, care credea că va fi părăsită, Danielle a fost cea care a încurajat-o să meargă la psihoterapie. Aşa a aflat de ce suferă şi a fost şi mai surprinsă după ce a fost încurajată de toţi prietenii şi colegii ei, care i-au oferit sprijin necondiţionat.

Psihologii au fost de acord să folosească scaunul cu rotile şi aşa a început să îşi mai revină. Stă în scaun cam 12 ore pe zi şi este liniştită. De asemenea, face activităţi normale şi sporturi, dar nu a reuşit să renunţe încă la ideea de a fi cu adevărat paraplegică. Ea studiază posibilitatea de a face o operaţie care să îi paralizeze măcar un picior…