Horst Adolf Stumpf a fost campion naţional şi medaliat cu bronz la Campionatele Europene la box, dar a ajuns cunoscut prin faptele sale din afara ringului. Calităţile pugilistice şi caracterul l-au adus în atenţia Securităţii, care prin anii ’70 l-a folosit pentru a-i intimida şi chiar să-i stâlcească în bătaie pe cei care erau împotriva regimului.
Unul dintre ei a fost scriitorul Paul Goma, care a povestit în „Culorile Curcubeului” şi „Infarct” întâlnirea cu fostul boxer. „Un bărbat înalt, îmbrăcat într-o scurtă de miel. Trăsnea a băutură” – „Primise ordin să ne chinuiască. Am luat ciocanul din antreu ca să-l lovesc. I-am ars un pumn din toate puterile în stomac. Nici nu s-a clintit” – „Stumpf trăsese pe dinăuntru de clanţă, fără să apese. O bucată de jumătate de metru din toc se rupsese ca un chibrit„.
Fostul subofiţer de la Steaua nu şi-a negat niciodată trecutul, dar nici nu a arătat mustrări de conştienţă. „Nu ştiam cine este (nr – Paul Goma). Mă cinstea Miliţia, mă luau şi mă lăsau în faţa blocului. Intram în casă, făceam iureş şi la revedere. M-am întâlnit cu el peste ani şi i-am zis că n-aveam ce să fac. Ştia foarte bine că are securişti împrejurul blocului„, a declarat Stumpf conform unui articol apărut pe merg.in.
Horst Stumpf a avut o lungă prietenie cu alcoolul, ceea ce i-a adus numai necazuri. Şi înainte, şi după 1989. „Până în 2001 am stat în Drumul Taberei. După, m-am întors în Popeşti-Leordeni, de unde m-a izgonit nevasta. Pensia 365 de lei, un rahat. Îţi vine, mă, să crezi aşa ceva?„, declara fostul boxer. Ultimii ani din viaţă i-a petrecut într-un container. „Trăia în condiţii mizere. Din cauza frigului în care a stat ierni întregi s-a îmbolnăvit de plămâni. Dacă ar fi avut grijă de sănătatea lui ar mai fi trăit„, spune unul dintre apropiaţii săi.