Germania și Franța devin astfel favorite pentru a lua locul Marii Britanii ca interlocutor preferat al SUA în Europa. Unul dintre principalele obiective de politică externă ale lui Obama a fost reorientarea către Asia, dar în primul său mandat Primăvara Arabă și criza economică europeană nu i-au permis să-l urmărească, iar al doilea mandat a fost marcat de amenințarea jihadistă care a antrenat implicarea militară a SUA în Orientul Mijlociu.
Acum, în contextul Brexitului, așteptarea este ca atât Obama, cât și viitorul lider de la Casa Albă să acorde din nou mai multă atenție Europei, indiferent dacă viitorul președinte va fi Hillary Clinton, care susține continuitatea în politica externă, sau Donald Trump, care a aplaudat rezultatul referendumului britanic și dorește o politică externă mai izolaționistă.
‘Marea Britanie era pentru SUA un fel de ancoră, ținând cont de perspectiva comună într-o mare varietate de chestiuni politice, economice și de securitate’, subliniază Fiona Hill, directoare a Centrului pentru SUA și Europa din cadrul Brookings Institution.
De altfel, Marea Britanie este o piesă-cheie în arhitectura instituțională creată de SUA și Europa după al Doilea Război Mondial. Rareori s-a întâmplat ca Londra să nu se regăsească într-o inițiativă globală de securitate a Washingtonului, potrivit Agerpres.
Citeşte şi Brexit: Principiul liberei circulaţii nu trebuie negociat într-un acord comercial cu UE
Brexitul nu ar aduce motive pentru schimbarea acestei arhitecturi, însă poate condiționa relațiile transatlantice într-o perioadă cu multiple provocări, cum ar fi răspunsul NATO în fața veleităților expansioniste ale Rusiei, negocierea acordului de liber schimb între SUA și UE sau cooperarea în fața amenințării jihadiste.
Președintele Obama a recunoscut că nu se aștepta ca britanicii să aleagă părăsirea UE la referendumul din 23 iunie, el susținând, inclusiv în timpul unei vizite la Londra, rămânerea Marii Britanii în blocul comunitar. Acum el le cere Londrei și Bruxelles-ului să negocieze o tranziție ordonată și insistă că Brexitul nu va schimba relația strânsă a Washingtonului cu Londra, mai ales la capitolul economic și în cel al cooperării în cadrul NATO și al Consiliului de Securitate al ONU.
Însă, liderul de la Casa Albă a recunoscut că incertitudinea generată de Brexit îngrijorează prima putere mondială. ‘Suntem îngrijorați că îndepărtarea (Marii Britanii) de Uniunea Europeană și posibilele perturbări în interiorul Europeni ne-ar putea îngreuna soluționarea unor alte provocări’, a indicat președintele american.
În opinia lui Fiona Hill, SUA ar trebui să-și diversifice alianțele în Europa. Experta americană consideră că, pe de o parte, Washingtonul trebuie să ajute UE și Marea Britanie să construiască punți, iar pe de altă parte să aprofundeze relațiile cu Franța și Germania ca interlocutori-cheie, dar și cu puteri regionale europene, precum Italia sau Spania, potrivit Agerpres.
Totuși, în ceea ce privește cooperarea în domeniul spionajului, Fiona Hill crede că va fi greu pentru SUA să găsească pe termen scurt un partener de talia Marii Britanii, amintind de colaborarea celor două țări în interiorul așa-numitei Alianțe a celor ‘Cinci Ochi’, numele sub care este cunoscut parteneriatul strâns dintre serviciile secrete din SUA, Marea Britanie, Canada, Australia și Noua Zeelandă.
De altfel, raporturile dintre Berlin și Washington la capitolul servicii de informații sunt în continuare tensionate după dezvăluirile lui Edward Snowden, care a semnalat operațiunile vaste de spionaj desfășurate de serviciile americane împotriva Germaniei, inclusiv prin interceptarea telefonului cancelarului Angela Merkel.
Pe de altă parte, Berlinul este mai reticent decât Londra sau Parisul în ceea ce privește angajarea în aventuri militare. Totuși, Obama nu a ezitat în ultimii ani să o aleagă pe Merkel drept interlocutor prioritar în gestionarea crizelor din Grecia și Ucraina, dar și pentru a aborda reformele europene. Însă, Franța s-a impus ca aliat-cheie al SUA în lupta antiteroristă.
Totuși, marea necunoscută este dacă Washingtonul va reuși să influențeze Berlinul și Parisul la fel cum a făcut de-a lungul timpului cu Londra, cu aceasta din urmă având o viziune mai apropiată în ceea ce privește liberalismul economic și intervenționismul militar. Un alt semn de întrebare rămâne cum va evolua concret relația SUA cu Marea Britanie odată ce ieșirea acesteia din urmă din UE va fi desăvârșită.