Marina Chapman avea numai 5 ani, în 1950, când a fost răpită de nişte indivizi care urmăreau să ceară o recompensă de la familia ei pentru a o aduce înapoi acasă.
Bandiţii au dus-o în jungla columbiană şi au lăsat-o acolo. A stat 5 ani printre maimuţe, într-o colonie de capuchini, învăţând de la aceastea cum să îşi procure hrana cu mâinile goale.
Fiica Marinei, Vanessa James, a povestit pentru The Sunday Times că mama ei s-a îmbolnăvit odată atât de rău, încât era să moară. Mâncase nişte fructe otrăvitoare.
Viaţa Marinei în junglă s-a terminat când a fost descoperită de nişte vânători şi vândută la un bordel din oraşul Cucuta. Acolo, era bătută zilnic. A reuşit să scape până la urmă şi a fost luată şi crescută într-o familie. Era deja adolescentă şi a luat un alt nume, Marina Luy.
Când a împlinit 20 de ani, Marina a mers să viziteze Marea Britanie, împreună cu vecinii ei, care lucrau în industria textilă. Acolo l-a întâlnit pe viitorul ei soţ, John Chapman şi aşa a rămas în Marea Britanie. A făcut doi copii cu el.
Ea s-a obişnuit să îi povestească despre obiceiurile pe care le căpătase în junglă, când era doar cu maimuţele şi a ţinut să le continue şi după ce s-a măritat şi a devenit mamă.
„Când voiam să mâncăm, trebuia să facem zgomot. Când venea ora de culcare, mama ne spunea poveşti despre junglă. Mama îşi povestea astfel viaţa. Toţi colegii mei de şcoală şi prietenii o iubeau pe mama mea aşa ciudată cum era ea”, a povestit Vanessa.
Acum ea îşi ajută mama să scrie o carte despre viaţa ei. S-a gândit să o intituleze „Fata fără nume” şi va fi publicată cel mai probabil în aprilie. Compnia Blink Films vrea să realizeze şi un documentar despre copilăria neobişnuită a Marinei.