Sorin Petre Dimitriu, preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti (CCIB) şi vicepreşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie a României, este acuzat de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie pentru constituire a unui grup infracţional organizat, opt infracţiuni de şantaj în formă continuată şi trei infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, informa, în 3 aprilie, Direcţia naţională Anticorupţie (DNA).
Alături de acesta sunt cercetaţi Gabriel Dan Mihuţ, director general al Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti, pentru constituire a unui grup infracţional organizat, opt infracţiuni de şantaj în formă continuată şi trei infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, şi Gabriela Dumitriu, consilier al preşedintelui CCIB, pentru constituire a unui grup infracţional organizat şi opt infracţiuni de şantaj în formă continuată.
Potrivit procurorilor, în perioada iunie 2010 – martie 2012, în calitate de preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti, Sorin Petre Dimitriu, în asociere cu alte persoane cu funcţii de conducere în cadrul aceleiaşi instituţii, între care Gabriel Dan Mihuţ şi Gabriela Dumitriu, au constrâns opt angajaţi ai instituţiei, prin ameninţarea cu încetarea contractului de muncă, să dea lunar o sumă de bani cuprinsă între 30 şi 70 la sută din valoarea drepturilor salariale cuvenite, precum şi să semneze, lunar, un înscris intitulat „contract de sponsorizare” cu instituţia, având ca obiect aceste sume de bani.
Până în prezent s-a stabilit că sumele reţinute nejustificat totalizează peste 300.000 de lei, au precizat procurorii DNA.
„În cazul a trei dintre salariaţii care au solicitat plata integrală a drepturilor băneşti cuvenite, conducerea CCIB a procedat la desfacerea contractelor de muncă, fără a invoca un motiv plauzibil”, potrivit procurorilor.
Celor trei inculpaţi li s-au adus la cunoştinţă acuzaţiile, iar în 2 aprilie procurorii anticorupţie au dispus reţinerea acestora pentru 24 de ore, propunând Tribunalului Capitalei arestarea acuzaţilor.
Tribunalul a respins cererea, iar DNA a făcut recurs la Curtea de Apel Bucureşti (CAB).
La Tribunalul Capitalei, procurorul DNA a susţinut în cererea de arestare a şefilor Camerei de Comerţ că aceştia din iunie 2010 îşi şantajau subalternii de la care au obţinut până în prezent, „cu ritmicitate”, 800.000 de euro, astfel că măsura preventivă se impune ca o necesitate, solicitând în 3 aprilie 2012 încarcerarea.
Procurorul Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) a arătat – în susţinerea cererii de arestare a lui Sorin Dimitriu şi a celorlalţi doi acuzaţi – că pericolul social concret în cazul acestora rezultă şi din faptul că inculpaţii s-au folosit în scop de şantaj de atribuţiile lor de serviciu, făcând din exercitarea lor o sursă constantă de venituri ilicite, iar lăsarea lor în libertate şi, implicit, în funcţiile pe care le deţin, ar aduce o gravă atingere drepturilor părţilor vătămate, precum şi desfăşurării activităţii în cadrul Camerei de Comerţ şi Industrie Bucureşti.
„De asemenea, din probele administrate rezultă că infracţiunile săvârşite sunt de o gravitate deosebită, faptele s-au derulat pe o perioadă lungă de timp (iunie 2010 – prezent), cu ritmicitate (constrângerea angajaţilor în vederea realizării sponsorizării a avut caracter continuat, respectiv lunar), iar valoarea totală a prejudiciului este ridicată – în jurul a 3.000.000 RON (aproximativ 800.000 de euro), motiv pentru care măsura arestării preventive se impune ca o necesitate, fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 148, litera f, Cod procedură penală”, a arătat procurorul DNA, aspect consemnat în motivarea Tribunalului Bucureşti a deciziei prin care a respins propunerea de arestare a celor trei.
Tribunalul Bucureşti consemnează şi opinia apărării care afirmă că faptele care fac obiectul învinuirii sunt forţat privite ca infracţiuni, scoase din contextul în care au avut loc şi interpretate tendenţios şi exacerbat.
„În acest context, se impune constatarea inexistenţei unuia din temeiurile care permit luarea măsurii arestării preventive ( existenţa unor probe sau indicii privind existenţa infracţiunilor imputate făptuitorului). Pentru aceste motive, se impune a se constata că măsura arestării preventive tinde în realitate spre ulterioara constrângere a instanţelor de a condamna pe fond făptuitorul in situaţia în care încadrarea juridică, arestarea preventivă şi trimiterea in judecată nu se bazează pe probe legale, sens in care solicită respingerea propunerii parchetului de luarea a măsurii arestării preventive a inculpaţilor”, notează instanţa.