Afectat de trei accidente vasculare cerebrale, cel supranumit ”călăul Balcanilor” este, la vârsta de 74 de ani, ultimul acuzat important de TPI, înfiinţat în 1993 cu scopul de a judeca persoane suspectate de comiterea unor crime de război în timpul conflictelor din Balcani.
Mladici a fost evacuat miercuri din sala de audieri a TPI, la Haga, după ce s-a ridicat şi a ţipat, enervat, la judecători.
Judecătorul TPI Alphons Orie a ordonat ca Ratko Mladic să fie evacuat, după ce a refuzat să dea curs cererii apărării de a întrerupe audierea din cauza tensiunii arteriale ridicate a acuzatului.
”Ei mint, minţiţi. Nu mă simt bine”, a strigat el.
Acuzatul a fost instalat într-o sală adiacentă pentru a asculta instanţa în continuare, iar apărarea a cerut să i se ia din nou tensiunea, după ce a încercat, fără rezultat, mai multe zile, să amâne acest verdict istoric.
După mai bine de 20 de ani de la războiul (1992-1995) care s-a soldat cu peste 100.000 de morţi şi 2,2 milioane de strămutaţi, fostul şef militar s-a prezentat în faţa instanţei, după ce a lăsat planeze suspansul cu privire la prezenţa sa.
La sosirea în sala de şedinţe, ”călăul din Balcani” a făcut un semn cu degetul mare ridicat în sus şi le-a zâmbit fotografilor.
Purtând un costum închis la culoare şi o cravată roşie satinată, el a refuzat să se ridice atunci când au intrat judecătorii, salutându-şi familia, în galerie, în plublic aflându-se fiul său Darko Mladici.
Când zâmbind, când dând dezaprobator din cap, generalul Mladici a cerut o pauză să se ducă la toaletă, după 40 de minute. Avocatul său l-a întrerupt pe judecătorul Alphons Orie care citea dispozitivul.
”Sunt foarte îngrijorat faţă de sănătatea sa”, a declarat pentru AFP fiul său, în timpul întreruperii. ”Sunte pe cale să-i ia tensiunea arterială”.
Judecătorul Orie a început să enumere faptele din dosar, descriind moartea a 24 de deţinuţi morţi asfixiaţi, privaţi de apă şi forţaţo să consume sare înaintea unui transfer de nouă ore către un centru de detenţie.
”Numeroşi autori care au prins musulmani bosniaci au arătat puţin sau deloc respect faţă de demnitatea umană şi nici demnitate”, a declarat judecătorul.
”Circumstanţele erau brutale”, a subliniat el. ”Cei care au încercat să-şi apere casa se confruntau cu o forţă fără milă. Execuţii în masă au avut loc, iar sute de victime au murit din cauză că au fost bătute”.
”CEL MAI MIC REGRET?”
Un mic grup de manifestanţi – supravieţuitori şi apropiaţi ai victimelor persoanelor date dispărute în Războiul din Bosnia – s-a adunat miercuri dimineaţa într-o piaţă, în faţa sediului TPI.
Aproximativ zece poliţişti patrulau în faţa incintei, unde au fost afişate fotografii cu 300 de tineri musulmani – soţi şi fii ucişi de forţele lui Ratko Mladic – în faţa familiilor şi jurnaliştilor din întreaga lume.
”Sper să se facă dreptate prin acest verdict, pentru ca oamenii să nu mai sufere”, a declarat pentru AFP Fikret Alic, care a suferit de frig şi de foame într-o tabără din nord-vestul Bosniei în 1992.
TPIY, înfiinţat în 1993 cu scopul de a judeca presupuşi responsabili de crime de război în timpul conflictelor din Blacani, a pronunţat miercuri ”unul dintre verdictele cele mai importante din istoria” sa, înainte să-şi închidă definitiv porţile pe 31 decembrie, a declarat procurorul Serge Brammertz.
Acuzarea a cerut condamnarea la închisoare pe viaţă. Apărarea a cerut în schimb achitarea. Fostul comandant militar nu şi-a recunoscut vina vreodată.
ÎNTRE EROU ŞI CĂLĂU
El continuă să împartă, în prezent, Bosnia.
Acuzat, la Haga, că este ”creierul din spatele uciderii a mii de persoane”, el este în continuare un ”idol” acasă la el, în Republica Srpska, entitatea etnicilor sârbi în Bosnia.
Ratko Mladici, împreună cu perechea sa politică Radovan Karadzici, este considerat un ”arhitect al politicii de curăţare etnică” a unei părţi a Bosniei, potrivit lui Brammertz.
”Vom vedea astăzi”, declara pentru AFP Munira Subasici, preşedinta Asociaţiei Mamelor din enclavele Srebreniţa şi Zepa, cu puţin înainte de şedinţă. ”Va fi găsit vinovat sau va fi văzut ca un erou?”.
Ratko Mladici a fost inculpat pe 25 iulie 1995, la câteva zile după masacrarea a aproape 8.000 de bărbaţi şi băieţi musulmani la Srebreniţa (nord-est), în care a fost găsit vinovat de genocid.
Tot lui i s-au reproşat răpirea unor angajaţi ONU şi asediul oraşului Sarajevo, timp de 44 de luni, în care au fost omorâţi 10.000 de oameni.
Arestat acasă la un văr, după 16 ani de fugă, şi transferat la Haga, procesul său a durat cinci ani.