Ortodoxe: Lunea Mare (Denie); Sfântul Cuvios Ioan, ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul
Greco-catolice: Sf. m. Terenție, Pompei, Maxim, Macarie, African și cei împreună cu ei. Începutul Săptămânii Mari
Romano-catolice: Ss. Apoloniu, pr. m.; Macarie
În Lunea Mare, se face pomenirea lui Iosif, fiul patriarhului Iacob, și a smochinului neroditor. Potrivit Sfintei Scripturi, într-o zi, Iacob îl trimite pe Iosif să-i aducă vesti despre frații lui, care erau plecați cu oile la câmp. Frații săi, care erau invidioşi pe el, au găsit momentul prielnic să-l omoare. Invidia a început să-şi facă loc în inimile lor în momentul în care Iosif le-a povestit visele lui: „Eram la câmp cu toții și legam snopi. Snopii mei stăteau drept, iar ai voștri se plecau spre ai mei”, „Se părea că soarele, luna și unsprezece stele se aplecau și se închinau în faţa mea”, scrie crestinortodox.ro
Văzându-l din depărtare că vine spre ei, fraţii au decis să-l omoare şi să-l arunce în fântână, iar cine i-ar fi întrebat ce s-a întâmplat cu Iosif ar fi primit răspunul că l-au mâncat fiarele sălbatice. În cele din urmă, Iosif este scos din puţ, dar doar pentru a fi vândut cu 30 de arginti unor negustori.
Pentru a-și acoperi fapta, frații săi au tăiat un ied, au rupt haina lui Iosif și au înmuiat-o în sânge. Seara, ajunși acasă, i-au arătat haina lui Iacob, spunându-i că Iosif a fost mâncat de animale.
Iosif, aruncat de frații săi în fântână, semnifică punerea lui Hristos în mormânt. Scriptura ne atrage atenția că fântână era lipsita de apă, semn că acel loc nu mai putea dărui și întreține viață. Până la Învierea lui Hristos, mormântul era chipul morții. Și după cum fântâna în care a fost pus rămâne goală, la fel se întâmplă și cu mormântul Domnului. Prin Învierea Domnului, mormântul nu mai este loc de veci.
Iosif, vândut de frații săi în Egipt pentru 30 de arginţi aminteşte de Hristos vândut de Iuda. Haina lui Iosif, muiată în sânge și arătată patriarhului Iacov, simbolizează mantia roșie a Mântuitorul din timpul Patimilor Sale.
Pilda smochinului neroditor
Tot la denia din Lunea Mare se citeşte şi pilda smochinului neroditor. Despre acest smochin, Sfântul Evanghelist Marcu povesteşte: „Iar a două zi ieșind ei din Betania, Domnul a flămânzit. Și văzând un smochin de departe, având frunze, a mers să vadă dacă va găsi ceva în el. Venind la el, n-a găsit nimic decât frunze, că nu era încă vremea smochinelor. Și a zis Iisus smochinului: Nimeni să nu mai mănânce rod din tine în veac” (Marcu 11, 12-14), iar Sfântul Evanghelist Matei ne spune: „Îndată s-a uscat smochinul” (Matei 21, 19).
Potrivit unor Sfinți Părinți, acest smochin neroditor ar fi simbolul sinagogii, care nu a adus rodul mântuirii pe care l-a odrăslit din plin Biserica creștină.
Citeste si Denii 2023. La ce oră încep slujbele din Săptămâna Patimilor
Doamne Iisuse Hristoase, cu adâncă umilință recunosc și mărturisesc, că în toată ziua păcătuiesc contra iubirii Tale Dumnezeiești. Deci, astăzi, că este luni și începutul săptămânii, mă rog cu umilință îndurării Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie și fără de voie, și-mi ajută să pun început bun și să port mai multă grijă de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la Sfântă Ta Răstignire!
Doamne, astăzi îți dau sufletul și trupul meu și voința mea, rugându-Te să fie voia Ta cu mine, după bună plăcerea Ta. Pedepsește-mă Doamne, după îndurarea Ta, în această lume, iar nu în cealaltă viață. Și iartă pe cei vii și pe cei răposați, pentru rugăciunile Sfintei Tale Biserici, și pe toți ne invredniceste de mărirea Ta în răi. La această pun mijlocitori pe Sfinții Tăi îngeri, către care zic:
O, cereștilor ajutători și păzitori ai oamenilor, vouă mă închin și va mulțumesc, pentru ajutorul și conducerea ce ne-o dați în toate zilele nouă, nevrednicilor și păcătoșilor. Scutiți-mă de vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți, că să nu mai păcătuiesc de acum înaintea Dumnezeului meu! Învredniciți-mă să va văd la moartea mea, stând în jurul meu și să duceți sufletul meu în cer, că să se închine măririi Feței lui Dumnezeu, iar vouă să va mulțumesc acolo, pentru purtarea de grijă ce ați avut pentru mine și binele vostru să-l spun cu glas neîncetat în veci. Amin.