Ortodoxe: Sfinții Mucenici Codrat, Ciprian, Dionisie, Pavel, Anecton și Crescent
Greco-catolice: Sf. m. Quadrat, Ciprian și Dionisie. Harți lactate
Romano-catolice: Sf. Simpliciu, pp
Sfântul Mucenic Codrat s-a născut în munți, în perioada persecuțiilor împotriva creștinilor din secolul al III-lea, potrivit crestinortodox.ro. Mama lui, însă, a trecut la cele veșnice la naștere. Micuţul a fost, însă, hrănit în mod miraculos de un nor care i-ar fi picurat rouă în gură, hrănindu-l până când a fost capabil să se întrețină singur cu plantele din pustie.
La vârsta de 12 ani, Codrat a fost adoptat de o familie de creștini din cetate, care l-a crescut cu grijă. Tânărul a studiat medicina, devenind vindecător atât pentru trup, cât și pentru suflet. Prin cunoștințele sale, a vindecat mulţi oameni suferinzi, şi nu doar cu medicamente, ci şi cu rugăciune.
Persecuțiile împotriva creștinilor din timpul împăratului Deciu (249-251) au schimbat dramatic cursul vieții lui Codrat. Acesta a fost arestat, alături de prietenii săi — Ciprian, Dionisie, Anecton, Pavel și Crescent —, fiind închiși și supuși la presiuni pentru a renunța la credință. Refuzul lor de a se lepăda de Hristos i-a condamnat la moarte, transformându-i în martiri ai creștinismului timpuriu.
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Sosit-a sfântul şi minunatul praznic al sfinţilor mucenici, care s-au nevoit cu sfinţenie, luminând pe toţi cu raza Duhului. Deci adunându-ne, iubitorilor de praznic, după datorie să-i fericim pe dânşii.
Din noroiul patimilor, din furtuna gândurilor, de săgeţile vicleanului şi de orice pornire potrivnică izbăviți, sfinților mucenici, sufletele celor ce laudă naşterea voastră.
Rănile voastre cele muceniceşti împrăştie mireasmă plină de har şi sângele lor varsă izvoare prin Dumnezeiescul Duh şi vindecă patimile sufletești și trupești; pe care, cu vrednicie, să le lăudăm. Amin!