Ortodoxe: Sfântul Cuvios Onufrie cel Mare; Postul Sf. ap. Petru și Pavel
Greco-catolice: Sf. cuv. Onofrei; Sf. cuv. Petru Atonitul. Începe Postul Sf. ap. Petru și Pavel. Post.
Romano-catolice: Inima Neprihănită a Mariei **; Sf. Gaspar, pr.
Sfântul Cuvios Onufrie a trăit în jurul anilor 350-400, în pustiul Egiptului, potrivit crestinortodox.ro. După ce a fost botezat, a fost dus de tatăl sau la o mănăstire. Mai târziu, părăsește mănăstirea și pleacă în deșert, unde învaţă de la un bătrân sihastru ce înseamnă viață în singurătate. După câteva zile, l-a condus la o peșteră spunându-i că acela este locul în care trebuie să se nevoiască. Bătrânul îl vizita o singură dată pe an. După ce a trecut la cele veşnice, Onufrie nu a mai avut contact cu niciun om.
Sfântul Onufrie s-a nevoit timp de 70 de ani, luptându-se neîncetat cu demonii și cu neputințele firii. După lupte cumplite purtate cu demonii tuturor ispitelor și după ce inima lui s-a întărit desăvârșit în dragostea pentru Dumnezeu, un înger al Domnului a început să-i aducă pâine.
Lângă chilia lui a crescut un palmier care rodea curmale din belșug, și a început să izvorască și un fir bun de apă dulce, din care își putea potoli setea. La un moment dat, la peştera lui ajunge Cuviosul Pafnutie cel Mare. Întrebat de Pafnutie cum s-a împărtășit în tot acest timp petrecut în pustie, Cuviosul Onufrie a răspuns că, în fiecare duminică, un înger al Domnului aducea fiecărui pustnic Trupul și Sângele Domnului. Au petrecut toată noaptea în rugăciune, iar în zorii zilei, bătrânul Onufrie i-a descoperit Sfântului Pafnutie că Dumnezeu l-a călăuzit până la peștera sa pentru a-i îngropa trupul, căci venise vremea să treacă la cele veșnice.
Cuviosul Onufrie s-a întins pe pământ și a murit. Mormântul său a fost săpat de doi lei.
Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel este un post ușor. În 2023, din cele 9 zile de post, 4 vor fi cu dezlegare la pește: 17-18 iunie, fiind zile de sâmbătă și duminică, 19 iunie – Sfantul Apostol Iuda, 24 iunie – pentru „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul”.
Pe întreaga durată a postului, ca și în cazul celorlalte posturi din cursul anului bisericesc, nu se fac nunți, pentru că perioada de postire nu este compatibilă cu petrecerile care însoțesc de regulă aceste evenimente.
Prin ținerea acestui post se cinstesc și darurile Sfântului Duh care s-au coborât peste Sfinții Apostoli la Cincizecime, de aceea, în vechime, această perioadă se mai numea și „Postul Cincizecimii”.