Ortodoxe: Sfinții Ermil și Stratonic
Greco-catolice: Sf. m. Ermil și Stratonic
Romano-catolice: Sf. Ilarie, ep. înv.
Sfinții Ermil și Stratonic au trăit în ținutul Iliricului și al Dunării de Mijloc, în timpul persecuțiilor împotriva creştinilor din vremea împăratului Licinius (230-325).
Pentru că a refuzat cu îndârjire să se închine idolilor, diaconul Ermil a fost chemat de împărat să dea socoteală. Acesta i-a mărturisit că Îi slujește numai lui Dumnezeu şi că nicio pedeapsă nu-l va face să se răzgândească. Atunci, împăratul a poruncit să fie bătut cu un bici de metal și întemnițat.
După trei zile petrecute în temniță, Ermil a fost din nou chemat în faţa îpăratului şi întrebat dacă nu s-a răzgândit şi dacă nu este dispus să renunțe la credința sa în Hristos. Însă acesta a răspuns ferm, refuzând orice compromis. În urma refuzului, sfântul a fost supus unor chinuri cumplite.
Uneltele torturii – unghii de fier – i-au sfâșiat pântecele, dar Ermil a îndurat totul cu stoicism și a continuat să se roage, demonstrând o tărie de caracter ieșită din comun. Impresionat de suferința acestuia, unul dintre temniceri, călăuzit de Duhul Sfânt, a simțit durerea martirului și a ales să-i îngrijească rănile.
Însă a fost văzut de un ostaș și pârât împăratului că se ocupă de vindecarea lui Ermil. Împăratul, înfuriat de faptul că cei doi nu leapădă credința în Hristos, a poruncit să fie omorâți, scrie crestinortodox.ro
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Ca având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Cinstiţi întocmai ca nişte stele Dumnezeiesc strălucitoare v-aţi arătat pe cerul Bisericii, înţelepţilor, luminându-ne pe noi cu Străluciri Dumnezeieşti, mucenicilor.
Aprinzându-vă cu Focul Duhului, v-aţi arătat ca nişte cărbuni înţelegători, pururea lăudaţilor şi aţi stins văpaia idolilor, cu apele sângiurilor voastre.
Spălându-vă cu apele lui Hristos, Cel Ce a înecat în Iordan nelegiuirea noastră, aţi uscat râurile necredinţei, mucenicilor.
Opreşte curgerile păcatelor mele, Ceea ce ai veştejit stricăciunea morţii, cu naşterea ta. Şi-mi dă umilinţă, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.