CALENDAR ORTODOX 13 SEPTEMBRIE 2019. Sărbătoare importantă pentru toţi creştinii. Ce români îşi serbează onomastica

Ortodoxe
Înainte-prăznuirea Înălţării Sfintei Cruci; Târnosirea Bisericii Învierii din Ierusalim; Sf. Sfinţiţi Mc. Corneliu Sutaşul şi Ciprian, episcopul Cartaginei; Sf. Cuv. Ioan de la Prislop; Sf. Mc. din Dobrogea: Macrobie, Gordian, Ilie, Zotic, Lucian şi Valerian

Greco-catolice
Sfinţirea bisericii Învierii din Ierusalim; Sf. m. Corneliu Sutaşul

Romano-catolice
Sf. Ioan Gură de Aur, ep. înv.

În această zi este prăznuită de către Biserica Ortodoxă sfinţirea Bisericii Învierii din Ierusalim.

Alte articole

Calendar ortodox, 26 decembrie 2024. Cruce roşie: Soborul Maicii Domnului. Rugăciunea pe care e bine să o rosteşti în a doua zi de Crăciun

Calendar ortodox 24 decembrie 2024. Tradiții și obiceiuri în Ajunul Crăciunului. Alimentul pe care trebuie să-l mănânci, pentru a fi sănătos tot anul

Biserica Învierii sau Biserica Sfântului Mormânt este o construcţie întemeiată de Sfânta împărăteasă Elena, mama Sfântului împărat Constantin cel Mare (306-337), în Ierusalim. Aşezământul a fost ridicat pe muntele Golgota acolo unde a fost răstignit Hristos şi a cuprins în dimensiunile sale monumentale şi Sfântul Mormânt.

După patima cea de bunăvoie a lui Hristos, după Înviere şi după Înălţarea la ceruri, acel loc sfânt pe care s-a săvârşit jertfa Mântuitorului era urât de cei care l-au tăgăduit pe Hristos.

În urma înfrângerii revoltelor iudaice, împăratul Adrian (117-138), care nu-i agrea nici pe iudei nici pe creştini, a construit în locul cetăţii Ierusalimului, distrusă de Tit (79-81), o nouă cetate în numele său, numind-o Elia Capitolina.

Atunci mormântul Domnului a fost astupat cu pământ şi cu pietre, iar pe Golgota a fost zidit un templu închinat zeiţei Venera: „A făcut locuinţe idoleşti ca urmaşii să uite cu totul pe Hristos şi locurile acelea, pe care au umblat picioarele lui Hristos, să nu le mai pomenească niciodată. Însă ticălosul singur a pierit şi locul cel sfânt iarăşi l-a proslăvit Împăratul slavei” (Vieţile Sfinţilor).

La Ierusalim, în aceste locuri, a trimis-o împăratul Constantin cel Mare pe împărăteasa Elena, cu mult aur şi i-a scris patriarhului Macarie (314-333) să o ajute la ridicarea sfântului locaş.

Sfânta Elena a dărâmat construcţiile ridicate de Adrian, curăţând şi înnoind cetatea. A aflat Crucea pe care a fost răstignit Hristos şi mormântul şi a întemeiat o biserică minunată, îngrădind cu un zid locurile unde s-a răstignit Hristos şi unde s-a îngropat, pentru că nu erau departe unul de altul, aşa cum arată Sfântul Evanghelist Ioan: „Iar în locul unde a fost răstignit era o grădină, şi în grădină un mormânt nou, în care nu mai fusese nimeni îngropat” (Ioan 19, 41).

Sfânta Elena a zidit şi alte biserici în Betleem şi pe Muntele Eleonului şi în grădina Ghetsimani şi la multe locuri sfinte, şi le-a împodobit. Însă biserica de pe mormântul Domnului era mai frumoasă şi mai mare decât toate.

Finalizarea construcţiei şi sfinţirea ei, Sfânta Elena nu le-a mai văzut, căci întoarsă la Roma a trecut în veşnicie.

La încheierea lucrărilor de construcţie, care au durat zece ani, împăratul Constantin cel Mare a invitat episcopii din toate ţările în Ierusalim, la sfinţirea bisericii. Sfântul şi întocmai cu apostolii împărat Constantin cel Mare a hotărât în acea zi, împreună cu sfinţii părinţi, ca să fie prăznuită sfinţirea Bisericii Învierii din Ierusalim, de toate bisericile din toată lumea, în fiecare an.

Sfântul Sfinţit Mucenic Corneliu Sutaşul este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 13 septembrie.

Era centurion în armata împăratului Tiberiu (14-37), din cohorta „Italica”din oraşul Cezareea Palestinei. Corneliu era un om bun şi milostiv aşa cum se arată în Faptele Apostolilor: „Iar în Cezareea era un bărbat cu numele Corneliu, sutaş, din cohorta ce se chema Italica. Cucernic şi temător de Dumnezeu, cu toată casa lui şi care făcea multe milostenii poporului şi se ruga lui Dumnezeu totdeauna” (Fap. Ap. 10 ; 1, 2).

Aflând despre învăţăturile şi patimile Domnului Iisus Hristos începuse să creadă şi se ruga lui Dumnezeu ca să-l învrednicească a primi sfântul botez. Pentru cineva care nu era evreu acest lucru era însă nepermis la acel moment.

După anul 50, când a avut loc Sinodul Apostolic de la Ierusalim, au fost primiţi în Biserică cei dintre neamuri, păgâni, cei netăiaţi împrejur.

Tăierea împrejur era impusă de legea lui Moise şi era o practică absolut obligatorie pentru evrei. Sfinţii Apostoli au hotărât la primul Sinod al Bisericii ca neamurile nou creştinate să rămână fără tăierea împrejur.

Corneliu Sutaşul a fost cel dintâi dintre neamuri primit în creştinism. După ce a primit Sfântul Botez, Corneliu l-a însoţit pe Sfântul Apostol Petru în misiunea de propovăduire, iar mai pe urmă a fost hirotonit episcop. A fost prins în oraşul Schepsia de către senatorul Dimitrie care l-a obligat să jertfească idolilor. Arătându-şi în faţa acestuia puterea rugăciunii sale la adevăratul Dumnezeu, Iisus Hristos, Dimitrie s-a botezat împreună cu familia sa şi alte 277 de persoane.

Tot astăzi se face pomenirea Sfântului Cuvios Ioan de la Prislop.

Sfântul Ioan, originar din satul Silvaşul de Sus, părăsind casa părintească s-a călugărit de tânăr la Mănăstirea Prislop.

După un număr de ani petrecuţi aici, dorind să ducă o viaţă şi mai liniştită, a găsit un loc mai depărtat, unde şi-a săpat singur o chilie în piatră, cunoscută până azi sub numele de „chilia” sau „casa sfântului”. Acolo şi-a petrecut restul zilelor în neîncetate rugăciuni şi post, până când viaţa i-a fost curmată de nişte vânători, care l-au împuşcat fără voie.

Nu se ştie cu precizie când a trăit Cuviosul Ioan de la Prislop, dar se presupune că a vieţuit în veacul al XV-lea sau în prima jumătate a celui următor.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop, în iunie 1992. (surse: vol. „Vieţile Sfinţilor”; „Monahismul ortodox românesc”, vol. II, 2016)