Calendar ortodox 14 martie 2025. Sfântul Benedict s-a născut în anul 480, într-o provincie din Italia, și a trecut la cele veșnice în ziua de 14 martie 543, în Mănăstirea Monte Casino, la vârstă de 63 de ani. Este socotit părintele vieții de obște din Apus și „patriarhul călugărilor” din Occident. În anul 1964, papa Paul al VI-lea l-a numit „patron al Europei”, iar în anul 1980, papa Ioan Paul al ÎI-lea l-a declarat „co-patron al Europei”, alaturi de Sfinții Chiril și Metodiu.
Citește și: Vrei pomi fructiferi cu roade bogate? Respectă calendarul udărilor în livada ta
Sfântul Benedict s-a născut în anul 480, în orașul Nursia, din provincia romana Umbria, aflata astăzi în Italia, din părinți slăviți și foarte bogați. Părinții sai l-au trimis la școlile din Roma, unde a studiat o vreme. În acel timp, cetatea trecea printr-o mare decădere morala. Tânărul a părăsit cetatea și pe colegii sai și s-a retras în munții Subiaco, unde a pustnicit vreme de trei ani.
În acest loc a fost găsit de monahul Roman, care l-a tuns în monahism, cu numele Benedict. La cererea obștii, el a fost numit stareț în Mănăstirea Vicovara. Sfântul Benedict din Nursia avea duhul înainte vederii, al vindecărilor, al scoaterii demonilor, al învierii morților; el se înfățișă unora la mari distante, pe fata, iar altora le apărea în vis. Odată, el a văzut cu duhul că paharul cu vin care i se pusese înainte este otrăvit. Când l-a însemnat deasupra cu semnul Sfintei Cruci, paharul s-a spart în bucăți.
Sfântul Cuvios Benedict a întemeiat rânduială monahala a benedictinilor, ordin care exista și astăzi în Biserica Romano-Catolica. El a reorganizat monahismul apusean cenobitic și a compus reguli monahale, inspirat fiind de scrierile Sfanțului Vasile cel Mare, ale Fericitului Augustin și ale Sfanțului Ioan Casian. Regulile sale monahale, care sunt adevărate izvoare de spiritualitate, au transformat Europa, de-a lungul secolelor, potrivit crestinortodox.ro.
Rugăciune către Sfântul Benedict de Nursia
O, Sfinte al lui Dumnezeu şi făcătorule de minuni Benedicte, cine va putea cu adevărat să spună ostenelile tale cele din toată viaţa ta? De aceea mai mult te-ai sârguit de a ascunde isprăvile cele duhovniceşti decât a le arăta. Ai urât slava lumii şi ai fugit de dânsa până ce Dumnezeu a binevoit a te descoperi şi la vreme a te pune în sfeşnicul Bisericii Sale spre folosul monahilor şi al tuturor creştinilor.
Cu multe daruri de la Dumnezeu ai fost împodobit şi ca un soare duhovnicesc în lume ai strălucit. Te-ai arătat desăvârşit în lucrarea tuturor faptelor bune şi prin pilda vieţii, mai mult decât prin vorbe, pe ucenicii tăi la calea mântuirii i-ai povăţuit. Tu, pe Dumnezeu din toată inima L-ai iubit şi, crucea ostenelilor şi a răbdării o ai dus până la sfârşit.
Aceasta înţelegând, noi nevrednicii, despre sfânta ta viaţă şi crezând că mare îndrăzneală ai către Prea Bunul Dumnezeu, venim cu rugăminte către tine, să te rogi, ca prin mila Domnului şi prin sfintele tale rugăciuni, să dobândim milă şi iertare în toată viaţa noastră, în vremea sfârşitului şi în ziua judecăţii de apoi. Amin!