Ortodoxe: Marţea Mare (denie); Sfinții Aristarh, Pud și Trofim
Greco-catolice: Sf. m. Crescent
Romano-catolice: Sf. Damian de Veuster, pr.
În cea de-a doua zi din Săptămâna Mare, în biserici se citeşte pilda celor zece fecioare, cinci „înţelepte” şi cinci „neînţelepte”, care se pregătesc pentru ”nuntă”: la întâmpinarea lui Hristos, cinci fecioare L-au aşteptat cu candela plină cu ulei, iar celelalte cinci nu au avut ulei în candelă.
Aceste două tipuri de fecioare simbolizează două atitudini religioase: oamenii foarte evlavioși, dar nemilostivi, simbolizând candelele fără ulei, scrie crestinortodox.ro
Pilda se încheie cu aceste cuvinte: „Privegheați și vă rugați, ca nu știți ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului”.
Citeste si Săptămâna Mare: Semnificaţii, tradiţii şi superstiţii pentru Săptămâna Patimilor
Conform Noului Testament, întâlnirea cu Hristos se aseamănă unei nunți. Prin această parabolă, Biserica îndeamnă la post, rugăciune şi milostenie pentru că doar în acest fel se poate întâmpina cum se cuvine Învierea Domnului.
Sfinții Aristarh, Pud și Trofim făceau parte din cei Șaptezeci de Apostoli aleși de Hristos, scrie crestinortodox.ro
Sfântul Apostol Aristarh a fost episcop al Apameei din Siria. El a fost arestat în Efes, împreună cu Gaius, de mulțimea care se ridicase împotriva lui Pavel. În Epistola către Filimon, Pavel îl numește pe Aristarh împreună-lucrător cu mine, așa cum îi numește și pe Marcu, Dimas și Luca.
Sfântul Apostol Pud era din Roma. La început, casa lui Pud a fost un liman al celor mai de frunte apostoli, iar mai târziu ea a devenit un locaș de închinare, numită Biserica Păstorilor.
Sfântul Apostol Trofim, potrivit Faptelor Apostolilor (Fapte 20:4), era originar din Asia. Acesta l-a însoțit pe Apostol în călătoriile lui.
Sfinții Aristarh, Pud și Trofim au murit prin decapitare, împreună cu Sfântul Apostol Pavel, în timpul persecuției lui Nero.
O, Doamne, Dumnezeule al meu! Astăzi stau osândit înaintea feței Tale celei Sfinte și-mi mărturisesc nevrednicia și neputința și nestarea și sărăcia mea. Pentru acesta, o, Izvor dulce și Noianul mile, mă rog să deschizi stavilele cerului și să reverși peste mine, bunatățile milostivirii Tale, pentru ca să pot scoate lacrimi să plâng și să spăl și să luminez sufletul meu de întinăciunea păcatelor cu pocăință tare și adevărată.
O, Învățătorule al pocăinței și făclie luminată a soarelui celui de taină, Hristos Dumnezeu, primește ticăloasa mea rugăciune! O, mărite proorocule, Ioane, care ești mai mare decat toți proorocii, precum Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Evanghelie, tu cel ce ai dezlegat legăturile stârpiciunii părinților tăi.
Tu care ai arătat pe Stăpânul Hristos, poporului, tu care L-ai botezat în Iordan și ai văzut cerurile deschizându-se, tu care ai auzit glasul cel părintesc și ai văzut pe Duhul Sfânt pogorându-Se ca un porumbel peste Dânsul ascultă, te rog, cererea mea.
Aprinde făclia păcătosului meu suflet și mă luminează cu darul Tău, pentru că eu sunt spurcat cu gândurile mele cele rele și grozave, de vreme ce am risipit pământeasca mea moștenire și m-am făcut asemănător cu dobitoacele cele nepricepute și pasc împreună cu ele, ticălosul, la aceste pământești, fără de a gândi vreodată la cele cerești.