Din Sinaxar aflăm că aceşti mucenici, în anul al şaselea al prigoanei lui Diocleţian împotriva creştinilor, au fost aduşi la mucenicie, din multe cetăţi, dar şi din felurite chipuri de viaţă, de meşteşuguri şi dregătorii, uniţi fiind numai prin credinţa lui isus Hristos, conform crestinortodox.ro.
„Şi fuseseră prinşi în acest chip: vrând să treacă prin porţile Cezareei şi întrebându-i păzitorii cine sunt şi din ce loc vin, ei au răspuns că sunt creştini, şi că patria lor este Ierusalimul cel de sus. Drept aceia au fost prinşi şi duşi înaintea ighemonului cu toţii: Ilie, Ieremia, Isaia, Samuil şi Daniil; după multe chinuri au primit condamnarea la moarte prin sabie. Odată cu ei au fost tăiaţi şi Pamfil, Seleuc, Valent şi Pavel; iar Porfiriu cerând trupul lui Pamfil, stăpânul său, a fost prins şi băgat în foc; asemenea şi Iulian, îmbrăţişând trupurile sfinţilor şi sărutându-le, a fost băgat şi el în foc; iar Teodul, fiind răstignit pe un lemn, şi-a săvârşit în acest chip mucenicia sa” (Vieţile sfinţilor de peste tot anul).
În anul 308 în timpul persecuțiilor ordonate de împăratul Dioclețian în Cezareea Palestinei au pătimit și și-au primit coroana de mucenici 12 sfinți. După ordinea lumească primul a fost Sfântul Pamfil, presbiterul cetății.
El era de origine din Beirut învățat și plin de înțelepciune duhovnicească ducea o viață îmbunătățită și slăvea pe Hristos. Al doilea a fost Valent, om înțelept cinstit și ascuțit la minte, știa pe de rost Evanghelia lui Hristos. Cu ei mai era Pavel originar din Iamnia și cre mai fusese ars odată pentru Hristos. Ei sunt cinstiți pentru chinurile pe care le-au îndurat din ordinul guvernatorului Urban alături de ei au fost torturați și uciși cinci frați din Egipt care spuneau că ei sunt cetățeni ai Ierusalimului ceresc.
Ei renunțaseră la numele păgâne și își luaseră nume creștine: Ilie, Isaia, Ieremia, Samuil si Daniil. Cei opt au fost executați iar Teodul și Iulian s-au alăturat cetei mucenicilor după ce au sărutat sfintele moaște atunci când le-au îngropat. și sfântul Selevchie s-a învrednicit de mucenicie când s-a apropiat de cei torturați l-a sărutat pe unul dintre ei și l-a rugat să se roage lui Hristos pentru el. Atunci ighemonul l-a prins și l-a răstignit pe cruce. De trupurile lăsate sub paza soldaților s-a apropiat Porfirie și a vrut să le sărute.
El a fost prins de soldați, a fost bătut bătut de moarte și spânzurat iar mai apoi aruncat în foc. După patru zile în care de trupuri nu s-a atins nici animalele sălbatice din pădure și nici păsările cerului, păgânii au îngropat cele 12 trupuri.
Citeşte şi: Cea mai puternică rugăciune pentru sănătate. Ce sa spui când eşti în suferinţă!
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Fiind puşi înaintea groaznicelor unelte de chinuri, vitejii luptători ai Domnului, bucurându-se, cu bărbăţie plină de curaj au răbdat chinurile, neţinând seama de trup. Pentru aceasta au şi moştenit Veşnica Slavă şi acum se roagă pentru noi, cei care lăudăm chinurile lor.
Neîndurând a lua în seamă cele de pe pământ, Fericite Mucenice Pamfil și Valentin, ați luminat Dumnezeiasca vieţuire cu nevoinţa pe care din pruncie ați urmat-o.
Mucenicii tăi Doamne, Pamfil și Valentin, cu adevărat într-armându-se cu tărie împotriva tiranilor vrăjmaşi, cu armele credinţei i-a biruit pe ei; şi încununându-se cu cunună de la Dumnezeu, s-au numărat în Ceata îngerilor; cu care împreună neîncetat se roagă, să ne mântuiască de ispite, de supărări şi de chinurile cele veşnice, cei ce îi fericesc pe dânşii cu credinţă.
Acum și pururea, și-n vecii vecilor. Amin!