Ortodoxe: Sfântul Cuvios Alexie
Greco-catolice: Sf. cuv. Alexie, Omul lui Dumnezeu
Romano-catolice: Sf. Patriciu, ep. *
Sfântul Alexie a fost singurul copil al dregătorului Eufimian, potrivit crestinortodox.ro. De mic, Alexie năzuia la viaţa veşnică căci nu-l încântau lucrurile pământeşti. Tatăl lui l-a cununat cu o fecioară împotriva voinței sale. Dar Alexie şi-a părăsit soţia chiar în noaptea nunţii şi a fugit din casa părinţilor lui, unde locuia împreună cu aceasta. S-a refugiat la biserica din Edesa, unde a stat 18 ani, îmbrăcat sărăcăcios și hrănindu-se din mila celor care veneau la biserică.
Când oamenii au aflat că este un om al lui Dumnezeu, s-a speriat de laudele pe care aceştia i le aduceau şi a decis să fugă în Tarsul Ciliciei. Însă corabia cu care călătorea a naufragiat şi a fost purtată pe ape până la Roma, locul nașterii sale.
Sfântul Alexie a văzut în această întâmplare mâna lui Dumnezeu, și astfel a hotărât să meargă la casa tatălui său. Ajuns acolo, nimeni nu l-a mai recunoscut, astfel că servitorii au râs de el şi l-au batjocorit. Când i s-a apropiat sfârșitul, a scris o scrisoare, a strâns-o în mâna și, întinzându-se, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
După o descoperire dumnezeiască în Biserica celor Doisprezece Apostoli, împăratul și patriarhul au primit porunca de a-l căuta pe „omul lui Dumnezeu”. La scurt timp, s-a descoperit că acest „om al lui Dumnezeu” era fiul lui Eufimian, care trăise ca un cerşetor în curtea acestuia, timp de șaptesprezece ani.
Împăratul a citit scrisoarea cu voce tare și toți au fost cuprinși de spaimă. La atingerea de sfintele sale moaște, bolnavii se vindecau, căci din trupul lui izvora un mir bine-mirositor. Trupul Cuviosului Alexie a fost îngropat cu cinste în Biserica „Sfântul Apostol Petru”.
O, mare bineplăcute al lui Hristos, sfinte omule al lui Dumnezeu Alexie, care cu sufletul stai în cer înaintea Tronului Domnului, iar pe pământ săvârşeşti minuni felurite cu harul cel dat ţie de Sus!
Caută cu milostivire spre cei ce stau înaintea sfintei tale icoane şi se roagă cu umilinţă, cerând de la tine ajutor şi acoperire. Tinde spre Domnul Dumnezeu, rugându-te, cinstitele tale mâini şi cere pentru noi de la Dânsul lăsarea greşalelor noastre celor de voie şi celor fără de voie, pentru cei bolnavi vindecare, pentru cei năpăstuiţi ocrotire, pentru cei necăjiţi mângâiere, pentru cei aflaţi în restrişti grabnic ajutor, iar pentru toţi cei ce te cinstesc sfârşit paşnic şi creştinesc al vieţii şi răspuns bun la Infricoşătoarea Judecată a lui Hristos.
Aşa, bineplăcutule al lui Dumnezeu, nu fă de ruşine nădejdea noastră, pe care după Dumnezeu şi după Născătoarea de Dumnezeu la tine o punem, ci fii nouă ajutător şi acoperitor spre mântuire, ca primind, cu rugăciunile tale, har şi milostivire de la Domnul, să preaslăvim iubirea de oameni a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, Unuia Dumnezeu în Treime slăvit şi închinat, precum şi sfânta ta mijlocire, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.