Ortodoxe: Sfântul Macarie Egipteanul
Greco-catolice: Sf. cuv. Macarie Egipteanul; Sf. aep. Arsenie.
Romano-catolice: Ss. Marius şi Marta, soţi m.
Macarie cel Mare, cunoscut și sub numele de Macarie Egipteanul, este unul dintre marii Sfinți Părinți ai pustiei, scrie crestinortodox.ro. Macarie provenea dintr-o familie creștină foarte evlavioasă. Părinții lui l-au silit să se însoare, însă el a fugit de viața lumească și, după moartea părinților săi, a ales să trăiască în pustie.
În pustie, Macarie a început să fie puternic ispitit de diavol, dar prin stăruința sa și dragostea cea mare pentru Hristos, a biruit și s-a făcut pildă a vieții îngerești în trup.
Sfântul a căpătat de la Hristos putere și asupra morții, astfel încât fericitul Macarie s-a învrednicit a săvârși învieri. Astfel, întrucât într-o eparhie un episcop eretic începuse a răspândi o erezie care susținea că Hristos a avut doar un trup aparent, episcopul drept-credincios al locului l-a chemat pe Macarie pentru a stinge această rătăcire. Deși Sfântul Macarie i-a arătat episcopului eretic prin cuvintele Simbolului credinței că se află în înşelare, necredința acestuia a persistat, forţându-l pe Macarie să-i arate o minune dumnezeiască.
După o ora de stăruință în rugăciune, Macarie a înviat un om mort de foarte mult timp. Cel înviat, neauzind de Hristos până la moartea sa, a fost botezat de Macarie și făcut ucenic al său. Ucenicul a mai trăit trei ani de la învierea sa din morți.
Altădată, Macarie, umblând prin pustie, a găsit un craniu aruncat la pământ. Și clătinându-l cu toiagul, craniul i-a vorbit, spunându-i că a fost slujitor al idolilor și al elinilor celor ce au petrecut prin locul acesta. Acesta i-a povestit că stă în foc şi l-a rugat pe Macarie să se roage pentru el pentru a obţine mângâiere. „Noi, ca cei ce nu am cunoscut pe Dumnezeu, măcar puțin suntem miluiți, iar cei ce au cunoscut pe Dumnezeu și s-au lepădat de El și nu au făcut voia Lui, dedesubtul nostru sunt. Și luând bătrânul căpățână, a îngropat-o„.
“Doamne, curățește-mă pe mine păcătosul, că niciodată n-am făcut bine înaintea Ta. Izbăvește-mă, deci de vicleanul și fă să fie întru mine voia Ta, că fără de osândă să deschid gura mea cea nevrednică și să laud preasfânt numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și in vecii vecilor.
Amin.”