Ortodoxe: Sfântul Serafim de Sarov
Greco-catolice: Sâmbăta dinaintea Botezului Domnului. Sf. papă Silvestru
Romano-catolice: Ss. Vasile cel Mare și Grigore din Nazianz, ep. înv
Sfântul Serafim de Sarov s-a născut în anul 1759, în orașul Kursk din Rusia, primind la botez numele de Prohor, scrie crestinortodox.ro. La vârsta de 3 ani a rămas orfan de tată, iar pe când avea 17 ani a îmbrăţişat viața monahală la Lavra Pecerska de la Kiev. O perioadă a fost îndrumat de Părintele Dositei din pustia Kitaev, ulterior a mers să își petreacă restul vieții în Mănăstirea Sarovului.După nouă ani petrecuți ca frate, a fost făcut ierodiacon, iar la la vârsta de 35 de ani, a fost hirotonit ieromonah.
În mănăstire a stat 16 ani, după care s-a retras în pustie. Deseori Sfântul Serafim oișnuia să plece din chilie seara și, pe o piatră anume, priveghea toată noaptea în rugăciune, iar dimineața se întorcea la chilie și priveghea pe o altă piatră, toată ziua. S-a nevoit astfel timp de o mie de zile și o mie de nopți.
La cererea bătrânilor, în anul 1810, s-a întors în mănăstire, unde aproape trei ani a fost grav bolnav de hidropizie, o suferință în urmă căreia întreg trupul se umfla din cauza reținerii apei. Împărtășit în chilia sa, Serafim se însănătoși grabnic în urma apariției Maicii Domnului, înconjurată de Sfântul Petru și Ioan Evanghelistul. Maica Sfântă a atins cu sceptrul său şoldul drept al bolnavului, de unde s-a scurs toată apă afară.
Revine în 1825 la chilia sa din pădure, unde va primi mii de pelerini din întreagă Rusie. Fiindu-i dat darul înainte-vederii, Sfântul Serafim de Sarov, făcătorul de minuni, oferea tuturor mângâiere și povață.
Pe 2 ianuarie 1833, s-a mutat la cele veșnice, fiind găsit în chilia sa, la rugăciune, în genunchi, cu mâinile încrucișate pe piept în fața icoanei Maicii Domnului.
Cea mai puternică rugăciune pentru vindecare
O, preaminunate Serafime, mare făcător de minuni din Sarov, pentru toți cei ce aleargă la tine ajutătorule cel grabnic ascultător, în zilele vieții tale nimeni de la tine sărman n-a ieșit, ci tuturor plăcută le-a fost vederea feței tale și glasul cel cu bună întâmpinare al cuvintelor tale.
Pe lângă acestea, și darul tămăduirilor, darul înainte vederii și darul vindecărilor sufletelor celor neputincioase cu îmbelșugare în tine s-au arătat. Iar când te-a chemat pe tine Domnul de la ostenelile cele pământești la odihna cea cerească, niciodată dragostea ta n-a lipsit de la noi și nu este cu putință a număra minunile tale care s-au înmulțit ca stelele cerului, căci, iată, în toate marginile pământului te arăți oamenilor credincioși și le dăruiești tămăduiri.
Pentru aceasta și noi strigăm ție: O, preabunule și blândule Cuvios al lui Dumnezeu, rugătorule cel cu îndrăzneală pentru noi, care niciodată nu depărtezi pe cei care te cheamă pe tine, înalță pentru noi binefăcătoarea ta rugăciune către Domnul puterilor ca să întărească poporul nostru binecredincios și să ne dăruiască nouă cele de trebuință în viata aceasta și toate cele de folos pentru mântuirea sufletelor noastre, ca să ne păzească de căderi în păcat și să ne învețe pocăința cea adevărată, ca fără de piedici să intrăm în Împărăția Cerurilor, unde tu acum strălucești în slava neapusă, și să cântăm cu toți Sfinții, lăudând Treimea cea de Viață dătătoare, în veci! Amin.