Ortodoxe: Sfântul Ignatie Teoforul
Greco-catolice: Sf. ep. m. Ignațiu Teoforul
Romano-catolice: Sf. Zeferin, pp. m.
Sfântul Ignatie Teoforul (35-107) a fost de origine sirian, iar înainte de convertirea sa la creștinism a fost păgân și mare persecutor al creștinilor, scrie crestinortodox.ro. Potrivit tradiției, Ignatie a fost episcop de Antiohia. A suferit moarte martirică la Roma, în timpul domniei împăratului Traian (98-117). A fost arestat, împreună cu alți creștini, în timpul persecuției din Antiohia și pedepsit cu moartea prin aruncare la fiare. În timpul domniei lui Heraclie, împăratul Bizanțului, moaștele Sfântului Ignatie Teoforul au fost duse la Roma și se află acolo, în Biserica Sfântului Clement.
Numele de Teoforul a fost tâlcuit în două chipuri: primul – cel care a fost purtat de Dumnezeu sau cel care poartă pe Dumnezeu. Potrivit acestei interpretări, Igantie a fost copilul pe care Hristos l-a dat ca pildă de smerenie Apostolilor: „Și chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor și a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în Împărăția cerurilor. Deci, cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în Împărăția cerurilor”. (Matei 18, 2-4)
Iar cel de-al doilea mod de interpretare își are rădăcina în Tradiția care ni-l prezintă pe Igantie că avându-L în inimă pe Hristos. Acest fapt a fost descoperit în momentul în care a fost sfâșiat de lei. Animalele nu i-au mâncat inima, iar în interiorul inimii acestui martir se puteau vedea literele care formau cuvântul Teoforul, adică de Dumnezeu purtătorul.
Sfântul Ignatie i-a cunoscut pe Apostoli și a fost hirotonit Episcop al Antiohiei de Sfântul Apostol Petru. Părticele din moaștele sale se află în Catedrala episcopală din Galați, la Schitul Dârvari din Capitală și la Mănăstirea Tismana.
Condacul al 13-lea din Acatistul Sfântului Ignatie Teoforul!
O, preafericite arhiereule al lui Hristos Ignatie, pe care în braţele cele preasfinte din copilărie Hristos te-a luat şi care toată viaţa ta pe El în a ta inimă L-ai purtat; te rugăm să mijloceşti pentru noi, păcătoşii, către Preaînaltul Dumnezeu, ca să dobândim mila şi ajutorul Lui în toate zilele vieţii, şi în veacul cel viitor să ne învrednicim a cânta împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)